Generatia ‘Vreau’ 

Nu stiu daca-s in masura sa scriu despre asta, da’ carti nu-mi place sa citesc, TV-u’ nu-l deschid, la seriale ma plictisesc, iar cu filmele-am ramas in urma grav. Asa ca bat campii p-aici, ca doar nu costa bani. Promovabilitate 66% la BAC. Misto. Un rezultat al generatiei care „vrea” si „primeste”. Un Rolex, un Hermes, un Mertz, un, o, orice. Mai putin educatie. Vorbesc io care si-a baut mintile, si-a dus tineretile prin club-uri de prin toata lumea, si-a dezamagit parintii care-au investit bani grei in educatia-i. Care, care, care, care. Care-a cerut si-a primit pan-a-nvatat, cu forta, ca-i cazu’ sa si ofere. Nu stiu cine si cum dezbate problema cu BAC-u’, da’ io-ncep sa vorbesc ca bunica-mea: generatia asta-i defecta, iar democratia li s-a urcat la cap ca Moet-u’ de se lauda ca-l beau la Fratelli. Din banii altora, evident. Ca daca BAC nu e, macar studio-urile de videochat sa faca profit. Ma enerveaza cei care-si cer drepturile, fara sa ofere nimic in schimb. Un minim de bun simt, sa zic asa. O vezi. Are 18 ani si-a-nceput cu genti, masini, bijuterii, vacante. O-ntrebi ce vrea de la viata, nu-ti raspunde. E ocupata cu SnapChat-u’, Instagram-u’, ca Facebook-u’ nu prea mai e la moda. Te-ntrebi ce-a facut ea sa merite privilegiile astea. Privilegii pe care oameni ce-au muncit o viata-ntreaga nu le au. Sunt ipocrita, stiu. Sunt, inca, o odrasla intretinuta. Da’ ma straduiesc sa fac ceva cu viata mea. Tarziu, da’ merita-ncercarea. Uneori, ii blamez pe parintii mei. Parca prea mi-au oferit totul. Aveam colegi la facultate care-mprumutau bani de la parinti CU DOBANDA. Parintii lor aveau fabrici de aluminiu in China ( mi-a spus cineva ca-i mare lucru sa ai o fabrica de aluminiu, io habar n-aveam asta), erau clienti VIP la Hermes, dar ISI IMPRUMUTAU COPIII CU BANI SI LE PERCEPEAU DOBANDA. Vrei Hermes de zece mii? Iti dau banii astia, da-mi dai doispe inapoi. In timp, am inteles beneficiile practicilor de genu’. La-nceput injuri si ti se pare nedrept. Apoi, realizezi ca pe termen lung, e o afacere buna. Adica-ti misti curu’ la munca, nu doar dintr-o cafenea in alta, gandindu-te ce sa mai bei, ce sa mai mananci, pe cine sa mai suni, pe unde sa mai pleci. Pentru rezultatu’ de la BAC si pentru declinul unor generatii nu po’ sa blamez pe nimeni. Cine-s io s-arat cu degetu’? Ce-am facut eu pentru societate, sa-i contest pe altii? Nu operez pe creier, n-aduc nici macar vibe pozitiv in jurul meu si-am dat azi fix 50 de bani unui cersetor ( atat mi-a cerut, iar eu cand ii cer bani lui tata, imi da fix suma pe care-o cer, chiar daca mi-ar placea sa primesc triplu). Eu nu-nsemn nimic, aia 34% care au picat BAC-ul inseamna un pas mare-napoi pentr-o tara dezorientata, dezorganizata, poluata si populata. N-ai trecut testu’ maturitatii? Nu-i nimic! Poate te-nscrii la scoala vietii si-o sa te calesti cu sau fara voia ta.

Photo: Aura Dajbog in Bangkok, Thailanda 

Posted in Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s