I will always have London!

– articol publicat in editia lunii Noiembrie a revistei Explore*.

In urma cu patru ani, dupa ce-am baut la majorat si-am luat,spre surprinderea mea, si BAC-ul, m-am gandit ca n-ar fi rau s-o sterg din Romania. S-asa ma plafonasem tare, prieteni n-aveam, de integrat nu ma integram si de iubit… mai mult uram. Mama si tata-mi ziceau ca-s desteapta, mie-mi placea cum suna si-am zis sa si demonstrez. Si-am aplicat la facultate, mai exact la University of the Arts London, London College of Communication. N-am gandit-o mult pe asta, tata facea presiuni ca-I septembrie si eu n-am loc la studii-nalte, mama-l asculta pe tata, mie nu-mi pasa prea  tare si-n tot timpul asta… hop scrisoarea-n care cica, eram chiar bine primita la aceasta facultate.

Trei ani de zile mi-am batut capu’ cu PR, Media si Studii Culturale. Am schimbat macazu’ la Master unde-am considerat ca-I cazu’ sa fac ceea ce-mi place cu adevarat: Jurnalism si Televiziune. Bine, nu stiu dac-a fost placerea vietii mele sa filmez non-stop si sa primesc note de la profii mei, unul producator la BBC si celalalt castigator de premii BAFTA. Dar am supravietuit si-am marit colectia de diplome cu inca doua, de data asta, chiar prestigioase. Adica, am fost miss prin 2005, nu stiu daca diploma aia chiar da bine la colectie, dar tare-as vrea sa fiu miss si astazi,Daca ma gandesc mai bine, banii investiti in facultatea ar fi fost de mult mai bun augur pentru una, doua,noua operatii estetice.

Serios vorbind si revenind la ale noastre, au fost cei mai cool, tari,misto, smecheri ani din viata mea. Asta ca sa ma exprim mai elevat decat am invatat s-o fac in toti anii astia de studii elitiste. Am invatat sa ma descurc singura,sa fiu eu insami si-am trait experiente pe care,cu mana pe inima, abia astept sa le povestesc nepotilor altora, sa faca si ei ca mine.Nu planuiesc sa am vreodata, in aceasta viata, vreo urma de copil.

Cand te trezesti singur, in ditamai capitala europeana, cu tot felul de oameni cosmopoliti, ai o singura solutie: sa rezisti, sa fii ca ei. Sa-ti schimbi dressing-ul cu tente romanesti si sclipiri aurite a la Dolce and Gabbana, sa fii relaxat, sa te bucuri de lucruri simple,sa-ti faci abonament la metrou si sa depinzi si de ultima lira sterlina care ti-a ramas in buzunar, dupa ce-ai cheltuit deja 100 pe doua cocktail-uri in vreun club exclusivist. Sa-nveti bine drumul de la supermarket spre casa pentru ca tata-I prea ocupat acolo-n Romania sa-ti faca tie la Londra aprovizionarea saptamanala, sa te trezesti cu noaptea-n cap s-ajungi la seminarul cel nasol de vineri dimineata, sa-ti faci card la Starbucks pentru c-o sa ai nevoie de doze mari si zilnice de cofeina si sa-nveti ca dupa o betie tare, singura solutie s-ajungi la scoala e sa treci pe la pub-ul din cartier care face mic dejunul englezesc de-ti absoare ultima picatura de alcool din stomac.

Mi-a fost dor de casa si-am crezut, la un moment dat, c-am facut alegerea gresita. Toti cei care ma cunosc stiu ca Londra-mi parea un calvar. Vacantele acasa erau raiul pe pamant, pana si-un oras atat de mic si prea putin cosmopolit precum Galatiul, imi parea un mic New York. Acum vad lucrurile altfel,dar am un vis de-ndepliniti. Nu m-am intors acasa degeaba si n-am de gand sa stau daca visele mele nu devin realitate.

In astia patru ani, nu prea-ntelegeam de ce oamenii vor sa plece de-ai aici, mancand pamantul. Acum realizez ca n-au prea multe solutii si ca, de cele mai multe ori, se complac chiar fara voia lor. Eu n-am sa fac asta. Din Ianuarie, ma mut la Bucuresti si-am sa muncesc s-ajung acolo unde vreau. Daca n-o sa fie bine, prietenii mei de la Tarom m-asteapta oricand, c-o cursa via Londra si-o masa ieftina de catering.Big Ben-ul imi lipseste, casa Parlamentului imi place parca  mai mult acum, cand ma uit la ea doar la televizor iar prietenii mei de acolo-mi fac zilnic in ciuda cand umplu Facebook-ul de check-in-uri misto, la pub-uri tari si poze cu frenezii alcoolice pe strazile metropolei.

Am studiat la Londra si-am sa schimb ceva in Romania. Daca nu, am sa-mi schimb locuinta, de data asta definitiv. Omul sfinteste locul. Dar am senzatia ca pe eternal si fascinanta Romanie, n-o s-o schimbe nici dracu’!

Londra


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s