Londra-Bucuresti-Galati

Am urat intotdeauna sa fac naveta, sa calatoresc cu sute de mii de bagaje ( eu am intotdeauna o problema cu limita de bagaje. Prima data cand am calatorit cu avionul,acum aproximativ 7 ani,  am depasit numarul de kilograme acceptat cu 15!!!). Prietena mea Denisa ma roaga de secole sa raman la Bucuresti, cand vin de la Londra. Stie ca o data ajunsa la Galati n-o sa mai vreau sa ma misc pentru tot restul vacantei. Ma gandesc ca s-asa sunt mai mult pe drumuri, e cazul ca macar cateva luni, pe an, sa-mi petrec timpul cu familia si prietenii.

De data asta, m-am gandit ca n-ar fir rau sa raman in Bucuresti cateva zile. Dupa facultate si master, sunt ferm convinsa ca aici o sa-mi dezvolt cariera si, deocamdata, sunt chiar entuziasmata de asta!

Au fost trei zile superbe, am revazut vechi prieteni, am cunoscut oameni noi si, cel mai important, am petrecut mult timp cu una din putinetel persoane care conteaza pentru mine. M-am simtit in siguranta! M-am amuzat copios si am observat multe lucruri vis-à-vis de oamenii din Romania, de nivelul de trai, etc, etc. Sigur, la Galati observ tot timpul asta dar capitala unei tari spune mai multe despre un popor decat spune un oras mai micut.

Sau poate nu…

In cazul Angliei, Londra nu exprima nici 1% din spiritul britanic! E un oras cosmopolit, multa diversitate, multa singuratate. E greu sa-ti faci o parere despre englezi, locuind la Londra. In cazul Bucurestiului, cred ca e diferit.

Si sa va spun ce-am constatat. Oamenii din Romania au devenit din ce in ce mai blazati. Stiu ca e criza financiara, stiu ca sunt probleme de orice natura si mai stiu ca viata nu-I usoara, pentru nimeni. Dar e cumplit sa iesi trei zile, consecutiv in oras, in locuri diferite si sa fii tratat cu fundul de toata lumea. Iti piere, parca, cheful de viata.

Am mers la mall, la diverse cafenele. Sictir total, comercianti nepoliticosi, lipsiti de chef, parca dornici sa te dea afara. Taximetristi nepoliticosi. Vorbeam la telefon si el incepuse sa-mi explice niste chestii legate de problema pe care o discutam la telefon, cu cineva. Nu mai stiam cui sa raspund si pe cine sa ascult. Oamenii de pe strada te lovesc fara sa-si ceara scuze, sunt haotici, neatenti. Nu le pasa! Parca-s batuti de soarta!

Bucurestiul e un oras frumos. Ador panorama de seara, imi place si faptul ca strazile arata grunge, unele nu sunt pavate, traficul e infernal, cate si mai cate. Dar pana la urma, astea fac parte din farmecul orasului, din spiritul nostru romanesc. Bucurestiul e ca mine. Dezordonat, cu intentii bune dar imposibil de manifestat, cu farmec dar oarecum ascuns, cu bune si cu rele. Capitala noastra vorbeste despre noi. Nu ne jigneste. Pur si simplu exprima ceea ce suntem noi. In cazul Londrei, orasul e de fapt un produs al imigrantilor. Sumele imense de bani provin din turism, oamenii bogati care locuiesc la Londra sunt, in mare parte, imigranti, etc, etc.

Am fost socata sa constat anumite lucruri vis-à-vis de felul in care arata si se imbraca oamenii. Stiu ca nu sunt cea mai in masura sa vorbesc despre asta dar, ori e vaga mea impresie ori e chiar realitatea. Mi se pare mie sau romanii au inceput sa se ingrase, sa se infrupte cu junk food ( MEC-urile si KFC-urile sunt pline ochi) si sa le pese din ce in ce mai putin de felul cum arata? Adica, un om ingrijit, ma refer la barbate, devine subit un metrosexual. Si asta nu pentru ca are grija de el dar pentru ca e o raritate, oameni buni!

Femeile care se respecta au cam disparut. Fete prost imbricate, cu parul murder se plimba nestingherite prin mall, tipi in costum de training si pantofi sport isi cara sacosele, tot prin mall.

Daca porti o platforma, te dai cu-n ruj rosu si-ti pui o floare-n par, gata, incepi sa fii agasata pe strada! Am patit-o chiar in mall. Un tip ( prefer sa nu-l descriu) s-a postat in fata mea si a inceput sa strige. Era chiar agresiv. “Esti frumoasa, jur pe mama mea ca esti frumoasa!” Si cate si mai cate astfel de abordari!

Cand am venit spre gara, purtam un fes, geaca din piele, cizme Ugg si-o camasa country. Si se trezesc doi tipi, probabil prieteni la catarama, sa strige “Da’ tie nu ti-e cald cu fesul ala pe cap?”

Probabil o fashion victim care se plimba pe strada Oxford ar fi considerata urata, I s-ar spune in fata. Pai nu iti permiti sa te imbraci correct in Romania! Fie vei atrage sute de priviri curioase ori urate, fie ti se va spune-n fata “Fato, tu esti dusa cu sorcova!”, “Urato”, etc.

Schimband subiectul, am avut un semestru ciudat. Cand spun semestru, ma refer la perioada de timp cat am stat la Londra! Am cunoscut oameni noi si interesanti,am iesit cu prietenii, am iesit la prezentari de moda, am colaborat si colaborez cu doi designeri vestimentari, pe partea de comunicare, promovare si PR, mi-am planuit cateva work placement-uri si sper sa le definitivez cat voi sta in tara.

E prima data cand am plecat spre casa cu oarecare regret. Intotdeauna eram extrem de entuziasmata sa merg la cumparaturi, sa pregatesc valiza si sa “ma car din tara aia”, cum spun eu, destul de des. Dar de data asta, mi-am dat seama ca si Londra e acasa pentru mine. Mi-e dor deja de intimitatea camerei mele, de felul in care ma pierd in multime, de faptul ca pot sa observ oamenii in tacere, de amabilitatea englezeasca, de discutiile pe care le aveam in pauze cu colegii mei, mi-e dor chiar si de mentiunile “Romanian gipsy”, deloc putine.

O sa postez cateva poze representative pentru perioada 15 ianuarie-22 martie. Adica al doilea trimestru de Londra. Imi place sa fac bilanturi, de fiecare data cand plec. Imi place sa ma intreb daca am invatat ceva nou, daca am facut ceva bine, daca am gresit cu ceva. Si cred ca de data asta, am inceput sa traiesc, am inceput sa simt spiritul englezesc, am inceput sa accept orasul, cu bune si cu rele, am inceput sa ma dezvolt in ritmul lui.

Sper totusi sa nu imi fie dor si sa nu regret prea mult cand voi pleca. Tocmai de asta, am refuzat din start sa ma atasez prea mult de oameni. Dupa 3-4 ani de coexistenta, mi-ar fi mult prea greu sa o iau de la capat in Romania.

Dar… timpul le vindeca pe toate si viata… e plina de surprize!

Pana una alta, ma grabesc spre Galati, locul unde cativa oameni au insemnat si vor insemna intotdeauna ceva pentru mine. Oameni pe care ii voi avea intotdeauna alaturi, in timpul vietii. Ei sunt cei care conteaza. Restul, sunt detalii!

P.S: Am avut revelatia sa intalnesc si romani fericiti la Londra! Oameni care si-au creat o cariera, care au o viata sociala active si care traiesc THE ENGLISH DREAM. Ii admir din suflet ( de fapt, e o singura persoana, nu e corect sa generalizez) si, undeva , in adancuri, as vrea sa fiu ca ei! Dar eu tot spre Romania tind. Pentru ca nicaieri nu-I mai bine ca acasa!

Cand am plecat din Galati, pe 13 ianuarie, m-a intampinat iarna si la Londra!

Una din creatiile lui Kim si Noro, designerii cu care colaborez pe partea de PR si Comunicare

Trei saptamani a durat sa asez hainele-n sifonier.

J. Maskrey, London Fashion Week!

Mereu imi face placere sa ies cu Cherry, la masa! De data asta, mi-a recomandat cea mai buna mancare chinezeasca posibila!

Anul nou chinezesc!

Jerry, la vremuri noi, oameni noi

Nu conteaza ce-a urmat…:)) Oricum, nu-mi face nicio cinste!:))


12 thoughts on “Londra-Bucuresti-Galati

  1. Nu! Nu! Vorbesc serios!
    Chiar stii ce faci si ma bucur cand se confirma faptul ca mai exista astfel de oameni care sunt pasionati de ceva dar stiu cum sa profite de viata in acelasi timp.
    Congrats! xxx

    …and i really mean it!

  2. Frumoase comparatiile si pozele🙂 iti doresc vacanta placuta si sa te intorci cu inima deschisa la LONDRA🙂, fara pareri de rau.Poate in cativa ani te vei putea si tu descrie ca fiind o pers. care a reusit sa prinda ceva din visul englezesc.

  3. eu am o prietena care ar vrea sa studieze la Londra deoarece crede ca in zia de azi facultatile din Romania si-au pierdut valoarea.
    Am vazut ca tu esti studenta acolo si vroiam sa te intreb cam cat de mari sunt taxele🙂

    1. Salut Alina, incearca sa cauti pe UCAS mai multe detalii despre taxele. La unele facultati difera deci nu pot sa-ti spun ceva concret. Oricum, ele pornesc de la 3200 de lire pe an. Te pup si multa bafta prietenei tale!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s