Un an de Bucuresti-Londra, Londra-Bucuresti

Acum doua saptamani eram in aeroport si ma gandeam sa scriu cate ceva despre experienta primului an de facultate. Pentru ca nu vroiam sa ma las ademenita de duty-free-urile din Heathrow, am deschis laptop-ul si am inceput sa scriu.Si-am tot scris, pacat insa ca bateria de la laptop a cedat si am pierdut fiecare cuvant. Si chiar sintetizasem unele lucruri. Acum mi-e tare greu sa rescriu despre ele. O sa incerc si sper sa  nu omit nimic.

Anul trecut, am plecat din Romania pe 14 septembrie. Am plecat cu inima indoita si fara prea mari asteptari. Nu vroiam decat sa scap de tot ce era negativ in Romania. De oamenii de proasta calitate, de serviciile execrabile, de incorsetarile sociale si de tot ce-nseamna “Romanism”, in general. Nu mi-a fost usor sa-I las in urma pe oamenii pe care ii iubesc, sa ma despart pur si simplu de locul unde am trait, am crescut, am evoluat. Dar Romania nu-mi mai oferea nimic! Iar eu aveam nevoie de o motivatie profunda si de o schimbare radicala pentru a fi, din nou, multumita de mine.

Nu cred ca e cazul sa povestesc din nou cum a decurs totul, sa va povestesc despre oamenii pe care i-am cunoscut sau despre impresiile pe care mi le-a lasat Londra. Interesant este ca lucrurile s-au schimbat in timp si ca acum privesc totul altfel.

Oamenii

Cel mai mare regret al meu este ca in Londra nu ai ocazia sa cunosti prea multi englezi. Ma refer la adevaratii englezi nu la cetatenii britanici nascuti prin Africa si adoptati apoi de tara coloniilor.

La inceput am fost socata sa vad cat de multi africani traiesc in Anglia. Stiam ca Marea Britanie a avut nenumarate colonii acolo ori in tarile orientale insa nu mi-am imaginat ca lucrurile sunt atat de complexe. Daca inainte sa plec la Londra, ii simpatizam pe cei de culoare, din pacate, mi-am cam schimbat parerea vis-à-vis de ei. Nu e vorba de rasism sau xenofobie. E vorba de fapte concrete si de atitudinea lor mai mult sau mai putin decenta. Intr-un fel ii inteleg.Englezii sunt incredibil de rasisti ( despre romani cred cu tarie ca sunt tigani si nimic nu-I poate convinge ca nu e asa.) si chestia asta ii incita si pe ei la violenta. Dar cred ca si rasismul englezilor e in proportie de 20 % fondat. Negrii sunt cei care te agreseaza pe strada, sunt cei care-ti fura poseta, care-ti cer tigari sau care flirteaza cu oricine, indiferent de situatie.

Englezii nu sunt atat de reci precum se spune. Dimpotriva. Mie personal mi se par teribil de ipocriti si draguti, genul care ar palavragi la nesfarsit daca asta i-ar face sa-si atinga scopul. Sunt reci in interior pentru ca nu prea au scrupule si suflet. Cand vine vorba de chestiuni profesionale, nu au mama, nu au tata. Sunt corecti si vor corectitudine.

In opinia englezilor, Marea Britanie nu face parte din Europa, Marea Britanie este, in sine,un continent si daca ar fi sa-I intrebi cu cine concureaza, or sa-ti spuna raspicat ca cei mai buni nu au concurenta. Ii detesta pe americani si nu se sfiesc sa-I numeasca niste corcituri.

Peisaj

Londra este un oras superb. Daca m-ati intreba pe mine, dupa Viena si Venetia, e cel mai frumos oras European. Probabil si din cauza ca e complet diferit ca asezare, arhitectura si infrastructura. Apoi, englezii se pricep de minune la a vinde imagine si a ambala frumos un produs banal,lipsit de importanta si stralucire.

Cu toate astea, Londra e un adevarat amalgam de monumente istorice si culturale. Nu e greu sa-l regasesti acolo pe Shakespeare, sa-ti imaginezi batalia de la Waterloo, sa simti rigorile reginei sau sa te transformi intr-un hooligan cand vine vorba sa-ti sustii echipa preferata de fotbal. Cred ca Anglia este o tara cu atitudine si asta se simte la tot pasul.

Din pacate, nu am reusit sa ajung la Manchester, Newcastle, Liverpool si alte orase superbe din Anglia. Am tot discutat cu colegi de-ai mei, am tot vazut fotografii si se pare ca Londra nu se compara cu multe dintre aceste orase. Londra e extreme de aglomerata si in pofida faptului ca mie mi se pare destul de bogata in spatii verzi, ei imi spun ca nu exista nici jumatate din verdeata si aerul curat usor de gasit in orasele ceva mai mici din Marea Britanie.

Scoala

Universitatea de Arta din Londra e doar un nume care prinde foarte bine la angajatorii din industria in care imi doresc si sper sa activez pe viitor. Dar cam atat. Nu ma omor dupa sistemul lor de invatamant, nu sunt fana a eseurilor si rapoartelor care inglobeaza toata materia unui semestru si astept ca anul II sa fie ceva mai antrenant. Cursurile si seminariile pot fi uneori interesante, alteori competitive, alteori plictisitoare. Totul este extreme de strict! Profesorii mei au lucrat cu nume mari din industria show biz-ului mondial. Profesorul meu de PR a fost PR-ul lui Michael Jackson in anii ’90, profesorul meu de Martketing e director la departamentul Marketing de la BBC, profesoara mea de comunicare e director la departamentul Comunicare din cadrul companiei Vandome.

Anul II imi va oferi ocazia sa fac un intership platit oriunde in Europa sau in lume. In cazul in care aleg Europa, voi primi si sustinere financiara din partea facultatii. Am deja cateva planuri dar nu vreau sa le dezvalui deocamdata. Fapte nu vorbe!

Viata Sociala

Englezilor le plac doua lucruri in mod deosebit. Sa bea enorm si sa faca sex oriunde, oricum si cu oricine. Ah, si le mai place ceva! Sa povesteasca tuturor! Nu se dau in laturi nici de la droguri ( Il detest pe Mutu dar il inteleg ca i-a fost greu sa stea departe de tentatiile vietii de noapte londoneze). Prizeaza cocaina fara probleme, fumeaza marijuana in orice moment al zilei, nu se omoara cu dansul sau cu cele club-uri ( poate doar cei foarte bogati mai fac parada prin cluburile exclusiviste din Soho).

Am practicat si eu sporturile astea extreme.Nu mi-e rusine sa recunosc dar nici nu sunt mandra sa spun ca am fumat marijuana, am baut si eu in stilul englezesc si nu o singura data, am mers prin club-uri ( Madame Jojo e un club din Soho pe care-l recomand. Nu e foarte costisitor si e plin de studenti) si alte cele. Nu e rau dar nu cred c-ar putea sa fac din asta un stil de viata! Fiind la o facultate de arta, cunoscand genul de artisti rebeli si nonconformisti, imi dau seama cat de fabricate e chestia asta cu viata de noapte si cat de artificial e totul!

Englezii ies la cinema pentru ca AU UNDE. In Picadilly sunt cateva zeci de cinematografe, in toata Londra exista teatre cu spectacole de calitate si actori de calibru invitati speciali, club-urile sunt variate ( la noi conceptul de club este echivalent cu muzica aia minimal pe care probabil n-o s-o sufar nici cand o sa surzesc), poti merge la un concert unplugged intr-un club ieftin fara sa-ti pese ca “lumea buna” se duce la Bamboo.

Moda

Ma topesc dupa moda strazii londoneze. Mi se pare cea mai creativa si calitativa dintre toate. Sau poate ca mi se potriveste cel mai bine. Nu sunt fana Milano, de pilda pentru ca nu ma impact tocmai bine cu haut couture-ul sau stilul casual. Londra e capitala formelor perfecte si a imaginatiei stilistice si inca nu pricep de ce Milano si Parisul sunt atat de supraestimate din acest punct de vedere.

Anul acesta am invatat de la colegii mei, studenti la London College of Fashion, ca moda e o stare de spirit si nu o chestie superficial, o modalitate stupida a fetelor de a-si pierde vremea. Am inceput sa accord din ce in ce mai multa atentie stilului personal, m-am descoperit pe mine si am aflat ce mi se potriveste. Cred ca e important ca toata lumea sa faca asta.

Nivelul de trai

Cred  ca englezii cheltuie mai putin decat romanii si sunt mai atenti pe ce dau banii. Sigur, raportul salariu minim si mediu pe economie si preturi este diferit de cel din Romania. Londra este considerate cea mai scumpa capitala Europeana insa cred ca preturile din Romania concureaza cu brio preturile din Londra! Pacat ca nu si cu salariile!

Concluzie

Experienta Londra mi-a schimbat complet viziunea despre viata si despre viitor. Mai am doi ani de scoala si probabil un an de master. Apoi vom vedea cat de folositoare va fi  o diploma englezeasca intr-o societate tipic romaneasca.


2 thoughts on “Un an de Bucuresti-Londra, Londra-Bucuresti

  1. Multumesc pentru ceea ce ai impartasit aici insa ma intriga faptul ca te gandesti la o revenire in tara…sincer, chiar vrei asta?

    1. Veronica, exista un amalgam de chestii care ma fac sa revin in Romania. In afara, lucrurile nu sunt chiar atat de roz cum tindem sa credem. Oricum, sper sa avem timp, la un moment dat, sa vorbim si sa povestim! Astept vesti de la tine legate de alegerea facultatii. Te pup!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s