articol publicat in Explore*, mai 2009
De câteva luni bune citesc despre TABLOIDIZARE și OTVIZARE și mã tot intreb ce-o sã ajungã televiziunea româneascã peste , sã spunem, cinci ani de zile.Îmi imaginez tot felul de scenarii, îmi amintesc de emisiunile de prost gust pe care le-am vazut pe la televiziunile italiene și cred cu tãrie cã așa va arãta și peisajul mediatic din România. În ultima vreme, suntem tot mai pasionați de Magde Ciumaci, Stelieni Ogici și Sexy-Brãilence, Gãlãțence, Moldovence.Le cred pe cuvânt pe pseudo-vedetele guriste care se plâng cã nu mai sunt invitate în emisiuni, evident, sã cânte, din cauza celor care reușesc sã eclipseze prin povești siropoase din viața lor tumultoasã.Foarte… balcanic. Problema e cã noi nu prea suntem balcanici dar ne încãpãțânãm sã fim, cel puțin ca atitudine .Iarãși, aveam senzația cã am scãpat și de datul din buric, acum se dã din toate cele, doar de aia s-a inventat muzica house. Dar nu și nu! N-am scãpat de manele iar faptul cã patru sãptãmâni cât am stat în țarã, la televizor s-au auzit manele și bocete de la înmormântarea nevestei lui Salam, e grãitor!
Credeam cã am scãpat de Becali. Cicã el nu vroia sã mai aparã la televizor, dupã aia, n-a rezistat și a apãrut din nou cã de data asta oile lui vroiau publicitate, iar a fãcut o pauzã cã-n a șaptea zi pânã și Dumnezeu s-a odihnit iar în toți anii ãștia, pânã și Michael Jackson s-a gândit cã n-ar fi rãu sã se mai retragã din când în când pe la Neverland.Iar când ii era lui lumea mai dragã și oile-I dãdeau mai mult lapte, l-au închis ãștia cu gândul cã televiziunile din România n-au mai avut un subiect atât de tare, de când cu dispariția Elodiei. Becali în pușcãrie, Elodia de negãsit, nevasta lui Salam s-a prãpãdit, prea multe nenorociri pentr-o tar-atât de micã, și la propriu, și la figurat.
Bine cã existã Caragiale, bine cã a scris ‘O fãcile de Pasti’ și bine cã i-au dat drumul lui Becali, s-aib-o țara-ntreagã ce rumega. Dupã post, pãzea, a venit potolul!