California Dreamin’

Am trecut acum cateva zile pe la magazinele de dvd-uri de pe strada Oxford. Aveam de gand sa cumpar cateva filme despre care steam ca sunt la oferta. Trei lire un film de calibrul celor semnate de Almodovar, Francois Truffaut ori alti regizori si actori care au facut istorie. Trist… daca stau sa ma gandesc ca filmele americane de duzina ajung sa coste si douazeci si cinci de lire.

Cel mai mult m-a interesat raionul de filme semnate de regizori europeni, asiatici, sud americani sau japonezi. Printre titlurile spumoase, am gasit un film care mi-a trezit instantaneu sentimental de mandrie vis-à-vis de faptul ca sunt roman. CALIFORNIA DREAMIN’, filmul lui Cristi Nemescu era asezat la loc de cinste si… dvd-ul costa douazeci de lire. Era, deci, printre cele mai scumpe dintre dvd-uri. O observatie supeficiala, pretul dar care spune multe despre importanta acestui film. In general, occidentalii masoara calitatea si in bani. La noi e mai dificil. Cand esti bun cu adevarat, esti un soi de aparitie underground deci si prost platit.

Am cumparat cateva filme deosebite si am asteptat zile intregi pana sa le vad. Programul infernat de la facultate dar si orele de lucru din ce in ce mai multe si solicitante m-au tinut departe de ele.

Am cumparat:

Deficit– in regia lui Gael Garcia Bernal. Un film care s-a dovedit a fi sub asteptari. E drept, e debutul sau regizoral… insa, m-as fi asteptat la mai mult din partea lui. Cred ca un actor experimentat care a avut ocazia sa lucreze la filme in regia lui Gondry sau Almodovar, poate sa creeze mai mult decat o oglinda banala a societatii mexicane. De fapt, sunt convinsa ca Gael a avut subsanta atunci cand a creat scenariul. Din pacate, nu a reusit sa transmita mesajul sau si publicului.
O dovada clara a faptului ca nu multi actori buni pot fi si regizori brilianti. Insa… filmul nu este unul prost, merita vazut.

Mujeres al border de un ataque de nervios- un film plin de culoare din toate punctele de vedere. Un Pedro Almodovar care accede spre mainstream. Un umor negru cum mi-e greu sa cred ca au spaniolii ( si ei sunt latini precum romanii… iar romanii nu prea au umor negru, nu-I asa ?), redat in unicul si dulcele stil Pedro Almodovar. Un film despre societatea Ionesciana din care toti facem parte, dar la desfasurarea careia… putini dintre noi participam cu adevarat. Sau putini comunicam.

Walk the line
– O biografie superficiala a marelui Johnny Cash. Filmul a fost salvat, insa de interpretarea fabuloasa a lui Reese Whiterspoon ( a primit si premiul Oscar pentru rolul lui June Carter) si a lui Juaquin Phoenix ( si el a fost nominalizat la Oscar pentru rolul lui insusi Johnny Cash).

Am cumparat si o mini-colectie a filmelor lui Johnny Depp. Le vazusem deja de multa vreme insa am decis sa colectionez filmele lui Johnny Depp, ale lui Gael Garcia Bernal si pe cele ale lui Jonathan Rhys-Meyers. De asemenea, am in gand si cateva nume regizorale. Problema sunt banii, evident.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s