Dupa prima zi de lucru, pot spune ca…

A fost absolut genial! Am avut emotii teribile, sunt singura studenta de anul I care a obtinut un job in cadrul facultatii si m-am gandit ca o sa fie oribil, ca n-o sa ma descurc deloc si ca oamenii or sa rada de mine.

Nu numai ca n-a fost asa, nu numai ca am reusit sa ma integrez si sa invat sarcinile de lucru foarte repede, dar, in seara asta ( e ora 3.44 dimineata , abia am ajuns de la lucru), barul Colegiului Londonez de Comunicare, s-a transformat in club.

 

Sute de studenti, extaziati de muzica DJ-ului ( Michael Jackson a fost cel mai popular), s-au adunat sa petreaca prima zi de pathfinding ( asa se numeste “Sarbatoarea Bobocilor”, la LCC).

A fost oribil. Nu exagerez daca spun ca n-am stat o secunda timp de zece ore, ca am servit cateva sute de beri, cateva sute de sucuri, cateva sute de vodka, rom, Jack D. si alte nebunii.  Habar n-aveam ce e de facut, n-am lucrat in viata mea, decat in redactie, n-am folosit niciodata un pc cu touchpad, de genul celor care se folosesc prin baruri. In seara asta, insa, faptul ca a fost extraordinar de aglomerat, m-a facut sa fortez nota si sa ma straduiesc nitel.

 

Si mama, ce s-au mai distrat viitorii mei colegi. As fi vrut atat de mult sa fiu printre ei, sa-ncingem niste moon dance-uri pe Billie Jean. Bine ca nu i-am vazut prea bine, din cauza aglomeratiei de la bar.

 

Doua lucruri absolut notabile: atitudinea colegilor si atitudinea managerului. Colegii sunt foarte saritori, te ajuta , chiar daca au, la randul lor de servit 500 de clienti o data. “It’s all about teamwork, mate!”, sa o citez pe colega mea de tura, Sally. Iar ei nu spun asta nici din complezenta si nici ca sa da dea bine “pe teveu’ “.

 

Cat despre atitudinea managerului, afara de faptul ca lucra pentru noi, asa incat sa ne permita, pe rand, sa luam pauza cate cinci minute ( suntem 4 pe tura), dar la final, ne trimite acasa cu taxi-ul platit de el, si , pe drum, il suna pe taximentrist sa aibe grija de noi, fiecare unde si cum ajunge. Si, Doamne, cate griji mi-am facut, in legatura cu transportul ! In concluzie, nu numai ca am ajuns acasa in siguranta dar…m-am plimbat si cu superbele taxi-uri londoneze.

 

Asadar, o spun cu mana pe inima, lucrez intr-un mediu foarte bun pentru dezvoltarea mea personala si incep sa cunosc oameni de calitate care stiu sa exploateze intr-o maniera pozitiva calitatile unui om. O colega de tura, studenta la unul din colegiile de arta ale universitatii, mi-a spus ca e printre putinele locuri de munca unde se castiga bine, in calitate de student si unde oamenii te trateaza cu respect si afectiune. Si, Doamne, cata nevoie aveam de asta inainte sa plec din Romania.

 

Sunt absolute sigura ca multi, dupa ce vor citi lucrurile astea, vor spune: “Mare chestie, un job intr-un bar…”. Nu e mare chestie! E mare chestie sa fii tratat cu respect si sa fii apreciat pentru munca pe care o faci, indiferent de nivel. Pana la urma, fiecare om isi alege un job, la nivelul calitatilor si asteptarilor sale. Pentru moment, consider ca un job intr-un bar din Londra, e grozav pentru a strange niste bani, pentru a intalni oameni noi, si pentru a le povesti nepotilor mei peste ani… ca am lucrat si-n bar, si-n redactii, si cine stie prin ce alte parti,pe viitor.

 

Si pentru ca nu vreau sa lungesc foarte mult discutia, vreau totusi sa spun ca ma dezgusta oamenii care fac putin si vor sa castige mult  sau care nu fac nimic pentru ca au impresia ca ei valoreaza mult mai mult decat vor fi platiti si asteapta toata viata, “the big fish”. Sa castige vreo 10.000 de euro pe secunda, sa conduca trei Jeep-uri si patru masini sport, in acelasi timp, daca se poate, sa posede case unde nici cu gandul unii n-au ajuns, si sa-si permita cele mai excentrice obiecte de pe planeta.

 

Aviz studentilor din Romania care, dintr-un sbobism exagerat ( nu toti sunt atat de bogati precum vor sa para), arunca bani grei pe bauturi , in cluburi de fite, se imbraca de la Armani, Versace, Dolce si Gabbana, Gucci, Vuitton si alte tampeli d-astea, conduc masina familiei, cea cumparata in leasing, cu sacrificii imense, si lista activitatilor lor „full time” poate continua.

 

In urmatorii trei ani, prefer sa ma port ca un student englez. Sa-mi faca placere sa merg cu autobuzul, sa ma imbrac normal, trashy uneori,boho alteori, fara sa rada cineva ca mi-am pus fes pe cap sau ca-mi place rujul rosu, sa citesc cand am chef, fara sa mi se spuna ca-s geek, sa ma duc la un film de calitate, nu la comedii americane d, facute-n copturul cu placinte de la Hollywood, sa ma-mbat unde vreau si cand vreau, fara sa fiu aratata cu degetul, si sa nu dau doi lei pe faptul ca o colega de clasa are geanta Marc Jacobs ultima colectie, iar eu , abia mi-am cumparat un clutch din sezonul trecut.

 

Cateva cuvinte si despre cei care au venit sa bea si sa distreze in “The Darkroom”. Studenti semi-teribilisti, imbracati fenomenal, foarte deschisi, prietenosi, amatori de cultura underground, de arta si… bautura in exces. Oameni care stiu sa se distreze azi pana la 3 dimineata, iar maine, de la 7, sa fie punctuali la cursuri.

 

Ah, si-n incheiere, vreau sa-i spun colegului meu Jing, un japonez cum numai in reviste vezi, cu o frizura geniala si cu-n jemanfichism care-I alimenteaza sex-appeal-ul, ca IL IUBESC, IL ADOR SI-AM SA-L GATESC LA MICROUNDE, IN LOCUL MANCARURILOR ORIBILE PE CARE LE CUMPAR DE LA SUPERMARKET, SI LE GATESC LA MINUT.

 

JING asta…te poarta pe aripile vantului, mai ceva ca Rhett Butler.

 

Gata, sa-l lasam pe Jing in pace, e cazul sa mai dorm din cand in cand pentru ca, maine, incepe-o noua zi, noi ture de lucru, noi aspecte birocratice de rezolvat.

Cheers, mates!

colegi-de-munca


5 thoughts on “Dupa prima zi de lucru, pot spune ca…

  1. :))) Daca Versace si Gucci fabrica pana si faianta, de ce Marc Jacobs n-ar fabrica ambreiaje ?:))

    Aseara am observat ca-i destul de ieftin la barul asta. Adica… intr-un pub, o bere costa cam 4-4.5 lire, cum e si prin restul Europei, de altfe, insa aici, ajunge la 2-2,4 lire.

    Ne vedem peste trei saptamani, atunci!

  2. pfff…pot sa spun ca am citit tot ce ai scris tu aici si e foarte interesant cum vezi viata in londra…mai mult de 70% asa o vad si eu…sincer mi ar face deosebita placere sa te cunosc si sa impartasim impresii”londoneze” ;))ca sa spun asa…pari o persoana care are ceva de spus …te pooop..numai bine!

    1. Buna Mirela!

      Si mie mi-ar placea sa te cunosc! Duminica o sa plec in Romania iar zilele astea am fost si sunt teribil de ocupata cu ce am de lucru pentru scoala. Ne auzim cand ma intorc, adica dupa 21 aprilie. Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s