Instigare la… libertate

Florin Chilian încalcã cele… „zece porunci”

( afisul concertului cat si invitatiile au fost realizate cu profesionalism de catre Marian Marin si Tiberiu Ivan , Tiberiu Ivan si Marian Marin-  Galleria Creative Galati-www.galleriacreative.ro)

La prima vedere, un concert marca Florin Chilian pare sã fie  un fenomen bizar, menit sã-i scoatã din amorţealã pe pasionaţii de muzicã sau sã-i antreneze în atitudine pe snobii amatori. De altfel, solistul refuzã sã fie încadrat într-un tipar muzical pentru cã el însuşi este un nonconformist. Unii spun cã are curaj. Nimic mai adevãrat. Chilian nu se sfieşte sã spunã lucrurilor pe nume ori sã ironizeze o societate în care mulţi dintre noi au încetat sã mai creadã.
Vineri searã, gãlãţenii care au asistat timp de aproximativ trei ore la un spectacol de nota …„zece”, organizat în cele mai mici detalii de Fundaţia Naţionalã pentru Tineret , gãzduit de Club S şi susţinut cu profesionalism de cãtre  Florin Chilian, şi-au permis sã fie liberi. Au intrat repede în jocul artistului, au fredonat cu entuziasm fiecare  text ( solistul urãşte sã le numeascã„versuri”) şi chiar au comunicat cu acesta, fãrã menajamente.
Chilian nu pare sã  fi  gäsit izvorul la care se adapã floarea cea vestitã a muzicii româneşti, „vedetele” cãrora nu le mai ajungi la nas nici cu macaraua şi care susţin, câte trei-patru concerte pe searã…evident, playback. Natural, spiritual şi teribil de sincer, solistul a fascinat  publicul cu abilitãţile sale de a transforma fiecare piesã într-un spectacol, într-o „ecranizare” a vieţii de zi cu zi. Îi place sã valorifice lucrurile simple, lucruri pentru care avem o fobie şi pe care le gãsim mai puţin importante, adãugând o notã personalã, acel „ceva” ce poartã amprenta lui Florin Chilian.
Pe întreg parcursul recitalului nu s-a dezlipit de pachetul de ţigãri. Norii de fum i-au sporit inspiraţia şi i-au insuflat,  parcã, un aer boem. A cântat impecabil, s-a simţit în largul sãu şi le-a transmis aceastã stare şi fanilor care s-au dezlãnţuit pe acordurile de la „Cântecul avocatului”, „Chiar dacã”, „Iubi” şi „cea mai recentã piesã şi nu ultima”, cum a ţinut sã menţioneze, „Zece”.
Dupã dialogul deschis pe care l-a purtat cu publicul, în concert,  , a venit şi rândul presei gãlãţene sã-l descoasã pe „omul spectacol”, Florin Chilian. Întrebat fiind care sunt cele „zece” lucruri ce i-au marcat existenţa, acesta a replicat în stilul caracteristic:”Sunt doar patru, dar ca sã vi le spun va trebui sã vã ucid pe toţi”.
Un om şi-o chitarã. Un om şi-o poveste. Un om şi-un mare artist au adus un aer proaspãt peisajului muzical românesc, poluat şi populat de chipuri comerciale atât de conformiste. Cum ar spune criticii… „Fãrã Chilian am fi mai altfel… mai sãraci”.
Aura Dajbog


http://www.vlg.sisnet.ro
N.R: Mulţumesc in mod special  lui Tiberiu Ivan şi lui  Marian Marin pentru sprijinul acordat la realizarea acestui material.



18 thoughts on “Instigare la… libertate

  1. „Chilian nu pare sã fi gäsit izvorul la care se adapã floarea cea vestitã a muzicii româneşti, „vedetele” cãrora nu le mai ajungi la nas nici cu macaraua” … probabil doar in bucuresti da concerte la care nu pot intra decat cunoscuti de-ai lui … (maxim 40 de oameni). Nu am nici cu Florin Chilian, apreciez muzica si textele lui … dar uneori sufera de acel complex „de superioritate”

  2. Am simtit-o pe pielea mea! M-am referit mai mult la profesionalismul cu care isi trateaza publicul. Cu oamenii de rand, fanii, se poarta extraordinar. Cu presa insa, e foarte ironica si da, are o atitudine superioada!
    Am gasit o explicatie. Nu a avut o viata deloc usoara si s-a inrait! E un om frustrat !

  3. Yup, imi place! Imi place pentru ca in ciuda problemelor pe care le-a avut si poate le are, e un profesionist! Si mi-a dovedit-o in nenumarate randuri! Dane, Dane, dumneavoastra nu va place Chilian ?

    Doru!!! Bonjour, incantata de cunostinta! Si da, Chilian canta de nota 20+! Si e nitel ciudat ca om… dar asa e mult mai interesant🙂

  4. Ce e normalitatea pana la urma? Nu vi se pare ca exagerati in a incerca sa introduceti fiecare om intr-un anumit sablon? Florin Chilian este Florin Chilian si atat, si cred ca ultima persoana care ar trebui sa vorbeasca despre normalitate e domnisoara „beautiful journalist”, am oare dreptate? personal cred ca nu exista asa ceva, iar ca acest termen este uzitat doar de oamenii simpli ce nu au capacitatea de a intelege complexitatea celor ce pot/inteleg mai multe, celor ce sunt mai mult decat ei! Salutari, si multa sanatate!

  5. Si legat de melodii…sunt bune dar nu as zice extraordinare, imi pare ca se cam screme un pic atunci cand canta, cam forteaza muzica sa iasa din el…

  6. Ţeparii-Ursus, în faliment?!

    „Contract de sponsorizare
    În baza Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea s-a încheiat prezentul contract între:
    Florin Chilian, în calitate de sponsor, cu domiciliul… etc. şi Asociaţia Club Rotaract Pontus Euxinus Constanţa… etc.
    Sponsorul se obligă să ofere beneficiarului un ajutor bănesc în sumă de 6.000 RON… etc.
    Încheiat astăzi… etc., etc.”

    Cât de normală e lumea asta?! Tare mă mai minunez câte, odată.
    Să vă spun eu că Rotaractul este „puiul” local al clubului Rotary, club ce aparţine oamenilor de afaceri care stăpânesc practic o mare parte din oraş, dacă nu cumva din România? Copiii ăştia au avut curajul să organizeze un concert în beneficiul secţiei de pediatrie a Spitalului Judeţean Constanţa. Am donat toţi banii rezultaţi din vânzările biletelor la concert, 6.000 de lei noi. Nu ştiu ce se poate face cu aşa o sumă la o maternitate. E tare puţin… Să vă spun că au venit la concert membri ai clubului Rotary cu invitaţii?! Cât de josnic să fii? Chiar să nu fi avut un Rotaryan 30 ron pentru a plăti biletul de intrare?! Toţi acei bani s-au dus în folosul oraşului lor, în locul unde merg cu soţiile şi amantele la controale. E spitalul unde li s-au născut copiii…
    Am avut grijă să le amintesc asta de pe scenă şi i-am rugat să nu care cumva să plece fără a dona contravaloarea biletului de intrare. M-au ascultat… măcar atât.
    Nu e normal! Însă…

    „… Vineri seară, 23 februarie, ora 21, gălăţenii care au asistat timp de aproximativ trei ore la un spectacol de nota… zece, organizat în cele mai mici detalii de Fundaţia Naţională pentru Tineret în parteneriat cu Ursus, găzduit de Club S…”

    Şi acest concert poate fi trecut din punctul meu de vedere la capitolul sponsorizări, pentru că nici acum, la o distanţă de două luni, nu am fost plătit.
    Ştiu că ţine de absurd, însă mi-aş fi dorit ca măcar să fi fost anunţat că Ursus are mari probleme financiare şi că 6.000 de lei noi îi poate salva de la faliment atât pe ei, cât şi pe cei de la Fundaţia Naţională pentru Tineret. Sigur că aş fi fost alături de famiile angajaţilor lor. Cum să-i laşi pe drumuri?!
    Poate că eu sunt vinovat, neînţelegând jena financiară în care aceştia se zbat de ceva vreme. Îmi cer scuze că am insistat făcând toate oficiile pe lângă organizatori de a rezolva această problemă.

    Trebuie să mă gândesc la această posibilitate pentru că altfel îmi pot imagina că Ursus şi Fundaţia Naţională pentru Tineret tocmai mi-au dat o „ţeapă” şi nu pot fi fericit cu o aşa alternativă.
    Poate că reprezentanţii zonali ai „partenerilor” mei au avut vreo înţelegere între ei şi uite aşa au ajuns să facă banii mei juma-juma şi să plece fericiţi în vacanţa de Paşte. Pot crede asta întrucât am înţeles că există un ordin de plată făcut de Ursus… Banii însă nu au ajuns la mine până acum. Trăiască para-para! Mă pot gândi la multe, cu atât mai mult cu cât nici de banii încasaţi de la câteva sute de oameni prezenţi la concert nu se ştie nimic. Se pare că la Galaţi toată lumea e fericită, numai marele filantrop al neamului, adică eu, Chilian, nu.
    Puteţi spune ce vreţi, însă eu chiar sunt un băiat bun! Nu-i aşa?
    Recapitulăm: Sunt încă dator cu 3.000 de euro unui prieten care m-a ajutat să fac videoclipul piesei Zece. Sponsorizez cu 2.000 de euro Spitalul Judeţean Constanţa şi mai „sponsorizez” fără voie o uzină de făcut bani, aşa cum este Ursus, dar şi Fundaţia Naţională pentru Tineret.
    Băi lume! Trebuie să fac nişte schimbări! Ceva nu e bine deloc în poveştile astea.

    Mai merg în aprilie la Braşov, pentru a sprijini acţiunea oamenilor ce reprezintă Fundaţia Hospice „Casa Speranţei”, în beneficiul oamenilor în suferinţă, şi gata. E momentul să mă salvez pe mine, pentru că am sentimentul că cineva îşi bate joc şi asta nu-mi place. Aşa cum nu-mi place că cei de la Ursus şi de la Fundaţia Naţională pentru Tineret nu ştiu că eu nu iau ţepe.
    Şi voi spuneţi despre mine c-aş fi nebun… Ce lume pe dos!

  7. Imi pare rau pentru neintelegere si pentru faptul ca v-am mentionat aici. M-am gandit ca dvs ati fost organizatorul concertului acesta si a majoritatii concertelor de calitate care au loc la Club S.

    Imi cer scuze public!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s