AuraVorbesteProstii

It kills rock stars!

NU AI EXPLORE, NU EXISTI !

Stiu ca nu-i frumos sa minti sau sa nu te speli pe dinti. Asta putem ierta. Ce nu putem ierta e ca n-ai aflat inca ( sau ai aflat si nu ne-ai dat de veste) de aparitia fulminanta a revistei de timp liber si atmosfera publicitara EXPLORE, fondata si „ingrijita”, cum ar spune Sadoveanu, fie-i tarana usoara, de capetele limpezi de la Galleria Creative, Marian Marin si Tiberiu Ivan. Ce se ascunde prin paginile revistei ? Asta va trebui sa afli tu! „CAND VREI SA DEVII CUNOSCUT ALEGI CELE MAI NEOBISNUITE CAI”, spun cei doi. Daca dorinta de a fi cunoscut este sustinuta de talent, profesionalism si mai ales entuziasm, lucrurile devin din ce in ce mai interesante. Si ca sa vedeti ca oamenii nu se joaca de-a divertismentul si chiar au ceva de transmis, tin sa adaug ca Andrei Gheorghe va semna numar de numar, cu drag, cate un material despre care nu pot sa-mi dau cu parerea… pentru ca, deh, nu-mi permit! Ce naiba, e vorba despre Andrei Gheorghe, acest nas fin al jurnalismului romanesc ( incep sa vorbesc in termeni teatrali… dar nu va faceti griji…am auzit si eu pe ici pe acolo… I’m not a nerd ).
Am decis sa „infiintez” o pagina speciala pentru revista in cauza pentru ca merita! E munca unor oameni devotati meseriei lor, oameni creativi, in numar de doi, numiti mai sus aka imaginea si nucleul GALLERIA CREATIVE www.galleriacreative.ro .
AuraVorbesteProstii e rubrica mea din revista. Am ocazia sa scriu despre orice ne intereseaza pe noi, muritorii de rand! Nu pot sa nu le multumesc pentru oferta de colaborare, deci o s-o fac aici si… sa fie intr-un ceas bun! O sa va tin la curent cu tot ce vreti sa stiti despre revista in speta materialele de acolo. In cazul in care va intereseaza o colaborare publicitara cu revista, va pot pune in legatura cu cele doua personaje de basm care au creat pestisorul de aur in materie de divertisment pe hartie, in Galati. Site-ul va poate fi la fel de folositor! Un click iti poate schimba viata!Sau nu :))
Nu-mi amintesc ca era important, imi amintesc doar ca am uitat… dar retineti : NU AI EXPLORE, NU EXISTI!

Prima pagina face diferenta. N-ai mai vazut asa ceva!

Un pas mic pentru ei, un pas mare pentru omenire: cuvant inainte

Si daca nu v-ati saturat de mine, iata si… AuraVorbesteProstii… mai multe decat Parazitii. Pe scurt, materialul meu. Design-ul face totul!

EXPLORE

numarul 1- aprilie 2007

NE PUNEM IN CAP

Dar nu pentru ca se poarta ci pentru ca era si timpul sa spuna cineva ceva in Galatiul asta poluat si populat de oameni multi si in mare parte, marunti. Si nu ma-ntelegeti gresit. Nu-ncerc sa denigrez imaginea orasului dar nici nu-i cazul sa ascund ca ma scoate din minti lipsa de activitate, lipsa de interes, lipsa de bun simt si lipsa de atitudine care parca plutesc in aer pe aici, pe la noi.
Ei, gata! M-am saturat sa ii aud pe altii plangandu-se, m-am saturat sa ma plang si eu, asa ca o sa trec direct la subiect.
Recunosc, astazi nu am cuvintele la mine. Nu pot vorbi despre nimeni si nimic. Nmeni si nimic nu ma mai mira. Putine lucruri ma impresioneaza, putini oameni reusesc sa ma scoata din casa, multe lucruri ma scarbesc si la fel de multi oameni ma imping la gesturi necugetate. Nu ma mai plang de mult timp, ti-am spus si mai sus. Mi-am interzis ! Mi-am interzis sa vorbesc, sa rad, sa actionez, sa militez. Ii las pe altii pentru ca o fac bine, pentru ca ei reusesc. Prefer sa fiu un simplu spectator. E mai usor, e mai comod, e mai bine si ma prinde de minune rolul asta.
De fapt, totul tine de initiativa indiferent de nivelul la care te raportezi. Ce-nseamna acest concept intr-un oras care face pasi timizi in a se afirma ? Inseamna revista EXPLORE, inseamna OAMENI, ANI, VIATA, toate privite altfel. Ne punem in cap, analizam situatia de jos in sus, gasim esenta in loc de aparenta si te invitam sa ni te-alaturi. E un nou inceput !Tu n-ai motive sa fii un simplu spectator pentru ca poti mai mult. Tu stii ca vrei, noi stim ca poti!
Gaseste-ti motivatia, trage aer in piep si pana data viitoare… EXPLOREaza-ne!

- numarul 2, mai 2007

AuraVorbesteProstii

AuraVorbesteProstii

Imi place Andrei Gheorghe.Imi place de mor

Draga Andrei si implicit Gheorghe,

N-ai idee cat de mult imi doream sa-ti scriu… n-am avut chef, nu pot sa mint! Stii cum e si cu parascoveniile astea de cuvinte. Cand vin, vin, cand nu vin, e vai si-amar! Si hai sa-ti spun despre ce-i vorba:(ce ti-e si cu…”grupul aspirantilor la titlul de”… jurnalist. Vorbesc de nu se mai opresc!)
Citesc cu multa constinciozitate materialele pe care le publici in revista Explore.O sa te surprinda, dar mi se par foarte… vizuale. Parca citesc scenariile lui Kubrick si-mi vin in minte, inevitabil imagini din „Barry Lyndon” ori „The clockwork orange”.Mai ales din „The clockwork orange”. Sfarsitul e acelasi- SUNT UN OM SINGUR.
Asta este si povestea vietii mele. Stiu ca nu vrei s-o auzi dar nu te pune nimeni s-o citesti!Eu tot o scriu. Plictiseala o sa-i impinga pe multi la… lectura. Sau nu.
Sunt un om singur, deci.Traiesc din complezenta si complezenta ma tine in viata.N-am prieteni si inca nu mi-i doresc.La ce folos ?Orice-as face, totul va degenera intr-o singuratate de grup, asa ca de ce sa ma chinui ? N-am nevoie de dezamagiri, n-am timp de ele si nici nu sunt dispusa sa le accept. Nu sunt toleranta nici macar cu mine insami. De ce-as fi cu cei din jur ? De dragul… imaginii mele in randul colegilor , celor care se autointituleaza prieteni, sau… in fata propriei persoane ?
De ce te-as tolera eu pe tine, Andrei Gheorghe, un tip narcisist, narcisist, de trei ori narcisist ?Pentru ca esti… „vedeta” sau pentru ca esti singur… ca mine ?
Cu consideratie si alte cele,
www.auravorbesteprostii.wordpress.com

-numarul 3, iunie 2007

AuraVorbesteProstii

Almost Famous

Românul s-a nãscut artist şi mai nou, are impresar, avocat, manager, PR şi o armatã de stilişti meniţi sã-l scoatã cu faţa curatã la fiecare apariţie publicã. Sunã dificil sã fii vedetã dar nu te obligã nimeni sã tinzi spre profesionalism. Atitudinea antisocialã, ideile avantgardiste sau lipsa de stil au devenit cea mai uşoara cale de a ieşi în evidenţã. Publicitatea negativã cântãreşte astãzi mai mult decât cea pozitivã iar poveştile cu „zâne” nu mai impresioneazã pe nimeni.
Artiştii uitã de cele mai multe ori de unde au plecat, cui se adreseazã, care este mesajul lor şi mai ales încotro se îndreaptã. E foarte uşor sã-ţi pierzi identitatea într-un show-biz românesc „fãrã tradiţie” cum îl numeşte însuşi Cristi Minculescu. Celebritatea unora depãşeşte barierele impuse de societate, nu ţine cont de respect, bun simţ şi în unele cazuri de calitate. Odatã ajunşi pe sticlã, arhipromovaţi de presã şi aclamaţi la fiecare concert şi spectacol de fani, vedetele încep sã prindã aripi şi sã prezinte o laturã boemã a personalitãţii lor.
Mai putem vorbi de profesionalism atunci când respectul pentru public dar mai ales pentru propria persoanã, nu existã ? Rãmâne sã vedem cât de mult va rezista aceastã pleiadã de vedete fabricate la comandã şi mai ales cât timp publicul va fi dispus sã tolereze.Pentru cã deja oamenii au Început sã fie critici, sã deosebeascã adevãratele valori şi sã-i amendeze pe cei care se autointitlueaza, fãrã fundament, vedete.
Spune-mi la ce emisiuni te uiţi ce muzicã asculţi şi ce filme preferi , şi-am sã-ţi spun cine eşti. Dacã nu ştii deja!

- numarul 4, iulie 2007

AuraVorbeşteProstii
Eftin şi bun!

Bunã dimineaţa, soare!E varã. Atât de varã încât nu-mi vine sã scriu nimic despre asta. Aşa, ca o rãzbunare pentru temperaturile exorbitante şi furtunile care completeazã ca un puzzle seria „hazardelor” naturale pe care le suportãm şi le simţim pe pielea noastrã de vreo cinci ani încoace.Dacã stau bine şi mã gândesc, ar putea fi o soluţie de compromis între mine şi naturã. Adicã eu nu mai scriu, copacii tãiaţi pentru hârtie vor rãmâne la locul lor în pãdure ,vor asigura în continuare porţia de oxigen de care avem nevoie, şi astfel vom trãi fericiţi pânã la adânci batrâneţi. Ca-n poveşti! Ca fluturaşii!Rãmâne sã-i convingem sã renunţe şi pe cei care se încãpãţâneazã sã consume ediţii întregi de ziar şi revistã cu subiecte „de-a dreptul pur şi simplu”.
Ce tot spun eu aici ? În loc sã mã concentrez asupra vreunei campanii la fel de eficientã ca toate celelalte demarate în România, mai bine plec într-o scurtã vacanţã.În România ? Neah! Prea scump pentru buzunarul meu şi nici condiţiile nu sunt cele mai bune!Acum, nu vreau sã înţelegeţi cã sunt snoabã sau cã, în necunoştinţã de cauzã, comentez un subiect dezbãtut pânã la epuizare mai ales de când suntem cetãţeni legitimi ai Europei şi cãlãtorim fãrã vizä pe unde ne taie capul.Dar când vine vorba de raportul calitate-preţ caut întotdeauna cele mai bune soluţii. Şi nu sunt singura!Nu sunt singurul român cu venituri medii care alege sã plãteascã la fel sau poate mai puţin pentru o vacanţã care te scuteşte de neplãceri mãrunte ce fac diferenţa unui sejur perfect.
Oamenii, de pildã.Cineva îmi spunea cã occidentalii sunt ipocriţi şi cã sunt amabili doar de amorul comerţului. Jos pãlãria! Când vine vorba de business, în cazul de faţã de turism, e esenţial sã ştii sã-ţi vinzi marfa. Turismul românesc încã functioneazã pe principiul „Merge şi-aşa!” iar amabilitatea costã scump. Dacã dincolo-i mai ieftinã , ce-ar fi s-o exportãm ?C-avem destule VIP-uri care-şi plimbã capetele luminate prin strãinãtate şi care ar putea prelua initiaţiva. În loc de palmieri aranjaţi anapoda, bãnci vopsite-n trei culori şi alte şi mai câte marafeturi inutile, ce-ar fi sã ne bucurãm de calitatea oamenilor angajaţi sã ne facã vacanţa si , de ce nu, viaţa mai bunã.
Tu…unde pleci in vacanta ?
www.auravorbesteprostii.wordpress.com

Explore Magazin, numarul 5, august 2007

AuraVorbeşteProstii

„I choose not to choose life.
I choose something else.”

Despre Trainspotting mi-ar plãcea sã vã vorbesc şi despre toate filmele care-au schimbat ceva prin mesaj, prin atitudine, prin stil de viaţã. N-am de gând sã scriu lucrãri de licenţã ( mai am vreo cinci ani pânã sã mã leg la cap) şi nici sã exagerez cu recomandãrile.Nu-mi permite spaţiul şi, cu siguranţa o sã fiu subiectivã. Nu poţi sã vorbeşti despre filmele pe care le-ai vãzut fãrã sã fii subiectiv chiar şi-atunci când ai studii în domeniu.Eu n-am studii dar mã gândesc sã mã apuc serios de ele. Mai cu seamã, dupã un curs intens de comunicare audiovizualã la UNATC, m-am gândit sã iau calea filmului. Pânã o sã am dreptul sã critic, sã scriu scenarii şi sã construiesc eu însãmi filme, meritã sã privesc, neavizat dar cu admiraţie, producţii care au schimbat o lume.
Cam lungã introducerea, sã trecem la filme. Şi nu întâmplãtor am început cu Trainspotting, o ecranizare reuşitã a cãrţii cu acelaşi nume semnatã Irvin Welsh.Aş putea sã scriu enorm, atât despre carte cât şi despre film.Mã rezum la a spune cã povestea lui Mark Renton te priveşte şi pe tine, chiar dacã, în primã instanţã nu te identifici cu personajele.Dacã pânã acum ai devorat filme americane pentru adolescenţi, cu eroi scârbos de frumoşi şi sensibili, e timpul sã te trezeşti din visare şi sã dai piept cu realitatea chiar daca ai impresia cã nu eşti implicat direct.”Alege viaţa! Alege o slujbã! Alege o carierã! Alege familia!”. Şi muzica aleasã de regizor o sã-ţi placã. O compilaţie cu Iggy Pop, PF Project,Hanabera, Blur şi magnificii Underworld.Nu cred c-ai sã uiti prea curând „Born Slippy”.
Am promis cã o sã fiu subiectivã. Da-mi voie sã fiu pânã la capãt şi sã-ţi mai recomand, fugitiv, câteva producţii geniale cu Gael Garcia Bernal, cap de afiş;un actor (originar din Mexic) care meritã mai multã promovare, mai ales în România, unde şi-a fãcut intrarea cu Babel, arhicunoscutul Babel.
Pedro Almodovar,icon-ul spaniol în materie de film, Alexandro Gonzalez Iarritű, legenda vie a filmului mexican, ori Michael Gondry, controversatul regizor islandez, l-au ales pe Gael sã ducã povestea lor mai departe. „Amorres Perros”, „La mala education”, „The science of sleep”- în Romania a fost lansat abia acum, în ciuda faptului cã este o producţie 2006, „Y tu mama tambien” sau „Diarios de motocicleta” iţi pot tine companie în vacanta. N-o sã le gãseşti uşor dar meritã sã-ncerci. Alege sã alegi un film bun!
www.auravorbesteprostii.wordpress.com

Explore Magazin, numarul 6, septembrie 2007

AuraVorbeşteProstii
“Eternal sunshine of a spotless mind”

Am trãit şi trãim în continuare între superficial şi supranatural. Fiţi atenţi ce declaraţii geniale am gãsit printre paginile revistelor şi publicaţiilor glamouroase din România şi nu numai. « Primul lucru pe care l-am fãcut când am ajuns în America a fost sã-mi cumpãr o pereche de jeansi Levi’s, din banii de bursã. Am bãut doar apã platã toatã luna ».Straşnicã investiţie, ai mari şanse sã te afirmi ! Pãcat cã nu ţi-ai dezvãluit identitatea. Probabil din motive de securitate. În Romania se furã ca-n codru.
« Într-o searã am întâlnit o fatã disperatã cã n-are o relaţie cu un tip care sã semene cu Brad Pitt. M-am întors spre ea şi i-am spus :”Ei bine, dacã asta este ceea ce-ţi doreşti, ar trebui sã arãţi şi tu precum Angelina Jolie! Aşa cã lasã dracului ginul ãla şi mişcã-ţi fundul la salã ». Ce spiritual e Jonathan Rhys-Meyers (actor Match Point, The Tudors) !Atât de spiritual încât şi-a bãtut joc de propriul talent şi-a acceptat sã joace-n « Alexander ».Ce-i « Alexander » ? E-o glumã proastã de-a lui Oliver Stone ( regizorul a nenumãrate filme de marcã printre care şi arhicunoscutul « The platoon »).
Tot Jonathan Rhys Meyers gãseşte pretexte pentru implicarea lui socialã egalã cu 0. « Mi se pare narcisim din cale-afarã sã fac opere de caritate. ( Cu o voce pompoasã) : « M-am decis sã renunţ la actorie timp de şase luni şi sã lucrez într-un orfelinat, apoi sã mã întorc pe moşia mea şi sã câştig un Oscar pentru spiritualitatea recent dobînditã ».Asta sã i-o spui Mihaelei Radulescu !Şi roag-o sã nu se mai întoarcã niciodatã pe sticlã ! Inventãm noi « Oscar-ul » de România şi-i dãruim mai multe statuete !
Pentru cã-i cel mai kinky interviu pe care l-am citit în ultima vreme, o sã inchei tot cu o declaraţie de-a lui Jonathan Rhys-Meyers. “Am fost dat afarã de la şcoalã pentru cã nu prea dãdeam pe-acolo. Şcoala este total diferitã în Irlanda faţã de cea din Statele Unite. Acolo nu poţi sã zici : « Hai sã iau Lexus-ul meu decapotabil şi sã trec pe la liceu pentru douã ore de algebrã. »La mine în ţarã, dacã un profesor iţi dã una-n cap, sigur ai meritat-o. Probabil eşti un tãntãlãu şi jumãtate ! » În România dacã ai Lexus nu-ţi dã nimeni în cap. Partea bunã e cã dacã n-ai Lexus, n-ai cum sã fii « un pãmpãlãu şi jumãtate » ! Give us your Lexus for two hours and you’ll never be the same again!
www.auravorbesteprostii.wordpress.com

Explore Magazin, octombrie 2007

AuraVorbeşteProstii

4.3.2…ACŢIUNE!

De mai bine de trei luni de zile încerc sã scriu un material despre dispariţia cinematografelor publice din provincie. Am adunat materiale, declaraţii dar nu gãsesc un rãspuns valid, o explicaţie plauzibilã care sã-i consoleze, pe de-o parte, şi sã-i stimuleze, pe de altã parte, pe cinefilii care-au închinat steagul în faţa deciziilor venite de sus.
Peste cincisprezece judeţe din România au rãmas fãrã cinematografe dar asta nu pare sã fie o problemã pentru nimeni. Nici mãcar premiul obţinut de Cristian Mungiu la Cannes,nu a stârnit interes, în sensul constructiv. Toatã lumea s-a înghesuit sã-l felicite, sã facã declaraţii publice şi sã aprecieze calitatea filmului. Dar asta nu poate compensa lipsa cinematografelor publice din România, deci imposibilitatea românilor de a vedea filmul devenit mândrie naţionalã, cu atât mai puţin tratamentul aplicat de Consiliul Naţional al Cinematografiei, proiectelor de anvergurã care poartã marca lui Cristi Puiu sau Cristian Mungiu.
Ceea ce pãrea imposibil la un moment dat, a devenit realitate. Filmul lui Mungiu, „4 luni, 3 sãptãmâni şi 2 zile”,a fost proiectat şi la Galaţi iar numãrul mare de spectatori prezenţi atât vineri la premierã cât şi sâmbãtã, pe parcursul celorlalte trei proiecţii, a dovedit încã o datã cã MAI AVEM NEVOIE SI DE…CINEMATOGRAFE! Pentru cã nu suntem o naţiune de hackeri, şi nici banii nu ne dau afarã din casã sã cumpãrãm dvd-urile cu fiecare film apãrut pe piaţã.
„4 luni, 3 sãptãmâni şi 2 zile” şi-ar merita, însã locul printre dvd-urile de colecţie. Şi nu pentru numãrul impresionant de premii pe care l-a obţinut în ultima vreme, nu pentru cã regizorul este român şi ne mândrim cu asta, ci mai ales pentru cã filmul ãsta vorbeşte despre NOI. Pentru cã s-a nãscut din necesitatea de a retrãi, chiar şi pentru câteva zeci de minute, o epocã decisivã în evoluţia noastrã ca indivizi.
O poveste despre prietenie, pe vremea când oamenii încã mai puneau preţ pe relaţiile interumane.Un film fãrã de care am fi fost „mai altfel, mai sãraci”.

www.auravorbesteprostii.wordpress.com

 AuraVorbesteProstii

Bend it like… Sorin Ghionea

Nu e treaba mea sã vorbesc despre sport, sã mã scuze domnul Pantea, dar nu ştiu ce mi-a venit luna asta. Am decis, aşadar  sã renunţ la filme în favoarea fotbalului. Nu, nu la propriu. Adicã n-o sã mã tolãnesc în pat sã urmãresc zi luminã meciuri de fotbal, ştiri sportive şi declaraţii incendiare marca Becali ( sincer, mi se pãreau mai interesante ale lui Cornel Dinu. Dacã tot avem elitişti în materie de culturã, e bine cã unii vor sã parã elitişti şi când vine vorba de fotbal. Pânã la urmã şi fotbalul este-o culturã, poate chiar un cult), ci o sã scriu despre OAMENII din fotbal. Nu-i chiar un oximoron, cu condiţia sã nu vã duceţi cu  gândul spre Mutu, Chivu, Beckham şi alte clişee de genul ãsta.
Nu întâmplãtor l-am ales „cap de afiş” pe Sorin Ghionea. Motivele mele sunt, poate, pur subiective. Fanii Stelei, fanii Oţelului sau fanii fotbalului în general, ştiu de ce. Ştiu cã Sorin Ghionea s-a nãscut şi-a locuit pânã acum patru ani în Galaţi. Ştiu cã n-a uitat de unde a plecat, ştiu cã se întoarce cât de des îi permite programul şi cã Bucureştiul nu i-a rãpit nici din  accent, nici bunul simţ şi nici respectul faţã de oamenii care conteazã pentru el.
Ceea ce ştiu eu este cã… am crescut profesional vorbind, alãturi de Sorin Ghionea.Îmi face-o deosebitã plãcere sã-mi amintesc de primul meu interviu şi sunt profund recunoscãtoare cã a fost el. Dacã se-ntâmpla sã fie Adi Despot ? Sau Tudor Chirilã-n toanele lui mai mult sau mai puţin bizare ? Pãi nu renunţam de tot la visul meu şi m-apucam serios de învãţat carte, de participat la olimpiade şi de tocit gramatica pentru admiterea la litere ? Altã opţiune n-aş fi avut şi nici acum nu sunt convinsã cã existã foarte multe. „I am a walking disaster”, zice Dj Pagal într-un mix foarte interesant pe care dacã nu l-aţi ascultat înseamnã cã nu vã reprezintã! Şi-i foarte bine!
Recitind tot ce-am scris pânã acum, mi-am dat seama cã nu ştiu sã vorbesc despre oameni, cã nu ştiu sã-i valorific aşa cum meritã sau cã nu ştiu sã-i critic în funcţie de greşelile lor. Cred, însã cã uneori reuşesc sã-i provoc la discuţii cel puţin interesante pentru cã-mi place pur şi simplu sã-i descopar. Haideţi sã-l descoperim împreuna pe OMUL Sorin Ghionea, eclipsat, poate, de postul de fundaş al echipei de top Steaua Bucureşti.Vã invit sã citiţi cele douã interviuri! Adresa o cunoaşteţi!
www.auravorbesteprostii.wordpress.com

 AuraVorbesteProstii

Lovestory

Mi-e greu sã ţin prelegeri despre dragoste şi nu sunt fan Valentine’s Day. N-am nevoie de inimioare, balonaşe sau de-o zi specialã sã-mi iau inima-n dinţi şi sã-i spun cuiva „Te iubesc”! Poate doar de puţin curaj…dar mã tem cã nici comercianţii de briz-briz-uri n-or sã vândã asta prea curând. Uite-o idee revoluţionarã !!În fond, Valentine’s Day” este desemnatã a fi cea mai comercialã sãrbãtoare, o adevãratã strategie de marketing, inventatã şi promovatã, evident de cãtre americani.
Pânã şi filmele, piesele sau cãrţile cu subiecte siropoase se vând înzecit mai bine decât orice alte lucrãri de gen dar cu alte subiecte.
Şi dacã tot am pomenit de film, muzicã şi literaturã, ia sã facem noi un top cu cele mai bune şi cele mai… sã nu zicem proaste ci … mai puţin bune creaţii  de dragoste. Un Best and Worst, un fel de Oscar vs. Razzie Awards ( Zmeura de aur )
3,2,1… ACŢIUNE!
Cel mai bun film de amor :” Dancer in the dark”- pentru cã dragostea  nu înseamnã numai pasiune şi relaţii de cuplu
Cel mai prost film de amor :” The Notebook”- pentru cã scenariul este atât de rãsuflat şi penibil încât e de preferat sã pierzi douã ore din viaţã cu alte activitãţi… poate mai sãnãtoase
Cea mai bunã piesã de amor: Duran Duran- „Come undone” – dupã deviza „oldie but goldie”
Cea mai proastã piesã de amor : Madonna – „Material Girl” –pentru cã sunt atâtea fete materialiste astãzi, încât e trist sã existe şi-o melodie dedicatã lor. „Fetele bune” de ce nu se bucurã de-un astfel de privilegiu ?
Cea mai bunã carte de amor : „Bunicuţa” de Bozena Nemcova- pentru cã adevãratele iubiri încep din copilãrie şi nu sunt carnale.
Cea mai proastã carte de amor :”Memoriile unei gheişe”de Arthur Golden- pentru cã povestea în sine e banalã şi pentru cã autorul nu reuşeste sã fie convingãtor.
P.S: Topul de mai sus este pur subiectiv.Nu ezitaţi sã reacţionaţi… pro sau contra, pe adresa binecunoscutã!
Iubiţi cu foc şi purtaţi-i noroc… partenerului de viaţã. Deh, e Valentine’s!

www.auravorbesteprostii.wordpress.com

AuraVorbesteProstii

File de poveste: 1 an de Explore*

La început a fost povestea celor de la Paraziţii, un interviu care a debutat odatã cu  numãrul zero, prima apariţie editorialã Explore*. Dupã emoţiile de început, am decis sã „Ne punem în cap”, l-am tot ridicat în slavi pe Andrei Gheorghe, i-am  criticat pe cei care-s „Almost famous”şi-am fost toţi de acord cã „Eftin şi bun” nu prea se poate-n România, oricât de europeni am fi.
N-am neglijat nici muzica de calitate, am întocmit top-uri( „Lovestory”),am vorbit şi despre film („I choose not to choose life, I choose something else”), am acordat „Zmeura de Aur” dar am decernat şi premiul Oscar pentru cã nu-i drept sã fii drept doar cu cei care nu meritã aplaudaţi, premiaţi şi felicitaţi.
Am glumit noi ce-am glumit dar totdeauna constructiv, cu intenţii bune şi idei demenţiale. Iar ca drept dovadã, iatã c-a  trecut un an de când revista lansatã de Galleria Creative face furori pe piaţa de publicitate din Galaţi.
Am tot evitat sã fac urãri cu iz de festivism sau sã rememorez momente din trecut, aşa cum se-ntâmpla în astfel de situaţii, dar meritã sã vã spun cã, în urmã cu un an, am cunoscut doi oameni care au cu ce se lãuda, sunt adevãraţi profesionişti şi-au reuşit cu brio sã iasã din tipare,nu pentru a scandaliza ci pentru a oferi o alternativã. O alternativã pentru o piaţã de advertising destul de monotonã, aşa cum era, înainte de februarie 2007, cea gãlãţeanã. Marian Marin şi Tiberiu Ivan, „capetele limpezi” de la Galleria Creative nu s-au temut sã promoveze ALTCEVA, într-un oraş în care nu se-ntâmplã… mai nimic.Cel puţin din punct de vedere cultural. Şi-au reuşit sã se impunã vertiginos! Iar eu sunt mândra c-am fost antrenatã într-un astfel de proiect, mã frapeaza cã revista Explore* îmi citeşte gândurile şi mã frãmânt când ştiu cã voi îmi citiţi rândurile şi cã pot sau nu… sã vã dezamãgesc.
Dacã ai rãsfoit mãcar o datã, fugitiv, vreun numãr din Explore* sau dacã, dimpotrivã, ai toatã colecţia de reviste, nu poţi sã stai deoparte! Vino sã sãrbãtorim împreunã primul an din viaţa revistei tale de timp liber şi publicitate
!Petrecerea, masa şi dansul sunt anunţate cu surle şi trâmbiţe, sâmbãtã , 22 martie, la Club Viva!Pentru cã noi ştim cã cititorii noştri… sunt mai petrecareti decât ai lor!
www.auravorbesteprostii.wordpress.com