AuraVorbesteProstii

Generaţia de fotbalişti CUL

“Naţionala României are peste douãzeci şi douã de milioane de antrenori”, afirmã genial, într-un reportaj televizat, Dan Petrescu. Probabil singura declaraţie coerentã pe care am auzit-o în ultimele zile, majoritatea fiind nimic altceva decât ţopãrii ieftine şi injurii nefondate la adresa cui se poate.
În altã ordine de idei, la Campionatul European de Fotbal, ediţia 2008, am vãzut multe. Şi-aici mã refer la vocabular, atitudine, stil. Nu mai e nevoie sã spun cã fotbalul a devenit un mod de viaţã şi cã jocul de pe teren se continuã în viaţa de zi cu zi, rãmâne tot o competiţie dar una care defineşte opulenţa, bunul sau prostul gust, buna sau proasta creştere.Dac-ar fi sã pun punctul pe i, fotbaliştii sunt un MODEL pentru tânăra generaţie. Câştigã bine, se-mbracã scump( aş jigni conceptul de « modã » daca aş spune cã se-mbracã bine), se poartã ieftin, au femei frumoase (« e frumoasã foc, îi poartã noroc ») şi-nscriu pe unde pot…cãci Dumnezeu a lãsat multe porţi libere şi multe uşi deschise.American dream cu odeur de gazon, monşer.
Sã vorbim despre fotbalişti CUL. Şi pentru cã sfârşitul anului şcolar coincide cu Euro 2008, iatã şi ce diplome am pregãtit învãţãceilor noştri.
Premiul III- « Gelul de pãr dãuneazã grav posesiei balonului » se acordã foarte prost imbrãcatului Cristiano Ronaldo. Sfatul specialistului : Angajaţi-vã un stilist, un frizer şi daţi o fugã-n Statele Unite. Anastasia Soare vã aşteaptã pentr-o sprincenare ca la carte .Cu aceastã ocazie, poate vã mai puneţi la punct cu limba englezã.
Premiul II- « Piciorul de lemn » se acordã marelui perdant Adrian Mutu. Când nu-i cap, vai de picioare. Când e cocainã, vai de amândouă ! Sfatul specialistului : Domnul Mutu este-o cauzã pierdutã. Nu ne rãcim gura de pomanã !
Campionul, ole, ole, ole !! : Premiul I pentru « Formator al degeneraţiei urmãtoare »  dar şi premiul special pentru « Cel mai cul însurãţel de la Euro » se acordã liderului echipei franceze, Raymond Domenech, un antrenor care-a venit la campionat pregãtit… sã se însoare.
Pe mine mã nominalizez la categoria « Ioan Gurã de Aur » şi vã spun de pe acum cã Spania o sã câştige.Dacă merit sau nu premiu, vom afla pe 28 Iunie, după ora 21.45.Ne-auzim la o Sangria !
www.auravorbesteprostii.wordpress.com

Unde sã NU mergi în vacanţã!

Trenul din Franţa, cel care aduce vacanţa, a venit deja pentru unii şi s-a anunţat întârziat pentru alţii. Pentru cã deh, sunt oameni care studiazã, au de dat Bacalaureatul, mai au de dat Ministerul Educaţiei în judecatã pentru subiectele de la proba oralã şi mai au şi admitere la facultate… de preferat nu în România, ţara-n care fiecare cautã perfecţiune-n ceilalţi fãrã sã facã cel mai mic efort sã-şi observe defectele.Iar facultatea e un test psihologic ( dacã scapi teafãr de examinatorii antrenaţi parcã sã te angajeze la Nasa şi nu-ntr-o instituţie de stat care… treptat devine particularã, poţi sã pleci liniştit în vacanţã), economic (unde dai şi unde crapã… plicul) şi mai ales un test social ( pãi cum sã nu cedezi psihic când tu vii la facultate cu metroul, dormi pe tine dupã ce ai învãţat toatã noaptea pe covor, te gândesti la chirie, la întreţinere şi la alte chestii despre care, posesorii de Land Rover Freelander, iubitori de clubbing şi intretinuţi de familie n-au auzit în viaţa lor. Şi mai sunt şi cei mai buni din grupã. Mãi sã fie!).
Pâna sã ajungem aici, unii dintre noi şi unii dintre voi ( licentiaţi, freelanceri şi câte şi mai câte alte categorii de oameni)se gândesc deja la vacanţã. Puţin atipic pentr-o revistã de timp liber şi publicitate, propun sã cãutãm împreunã locaţii pe care NU meritã sã aruncãm banii pentru cã NU meritã sã incurajãm serviciile de proastã calitate şi lipsa de respect cu care suntem trataţi… pe buzunarul nostru.
Şi-ncep apoteotic cu litoralul românesc!Începe deci cu  placa stricatã din reclama cu ferestre „ Avem o ţarã frumoasã dar nu ştim sã ne vindem marfa, avem o ţarã frumoasã dar nu ştim sã ne vindem marfa …”. Avem sau n-avem ? A fost sau n-a fost ? În fine, eu zic sã facem o grevã turisticã ( deja se plâng hotelierii pe la televizor cã nu mai e ce-a fost, în materie de turism balnear). Începând de astãzi, niciun român sã nu mai meargã la mare în România! Sã nu mai mãnânce prost, sã nu mai fie tratat cu fundu’(rile), sã nu mai fie furat pe faţã, sã nu mai plãteascã pentru vila şi colecţia de maşini, bunuri pe care le deţin multi dintre patronii de pe litoral fãrã sã ofere ce promit, însã.
Dar nici Bulgaria nu-i o opţiune!Suntem suficient de acri şi fãrã sã mâncãm castraveţi bulgãresti puşi la murat.
Vara asta, eu zic sã stam acasã!Poluarea de la combinat şi „Valurile” de la Dunare asigurã un bronz perfect.Mai  „Eftin si bun” decât anul trecut!
www.auravorbesteprostii.wordpress.com

File de poveste: 1 an de Explore*

La început a fost povestea celor de la Paraziţii, un interviu care a debutat odatã cu  numãrul zero, prima apariţie editorialã Explore*. Dupã emoţiile de început, am decis sã „Ne punem în cap”, l-am tot ridicat în slavi pe Andrei Gheorghe, i-am  criticat pe cei care-s „Almost famous”şi-am fost toţi de acord cã „Eftin şi bun” nu prea se poate-n România, oricât de europeni am fi.
N-am neglijat nici muzica de calitate, am întocmit top-uri( „Lovestory”),am vorbit şi despre film („I choose not to choose life, I choose something else”), am acordat „Zmeura de Aur” dar am decernat şi premiul Oscar pentru cã nu-i drept sã fii drept doar cu cei care nu meritã aplaudaţi, premiaţi şi felicitaţi.
Am glumit noi ce-am glumit dar totdeauna constructiv, cu intenţii bune şi idei demenţiale. Iar ca drept dovadã, iatã c-a  trecut un an de când revista lansatã de Galleria Creative face furori pe piaţa de publicitate din Galaţi.
Am tot evitat sã fac urãri cu iz de festivism sau sã rememorez momente din trecut, aşa cum se-ntâmpla în astfel de situaţii, dar meritã sã vã spun cã, în urmã cu un an, am cunoscut doi oameni care au cu ce se lãuda, sunt adevãraţi profesionişti şi-au reuşit cu brio sã iasã din tipare,nu pentru a scandaliza ci pentru a oferi o alternativã. O alternativã pentru o piaţã de advertising destul de monotonã, aşa cum era, înainte de februarie 2007, cea gãlãţeanã. Marian Marin şi Tiberiu Ivan, „capetele limpezi” de la Galleria Creative nu s-au temut sã promoveze ALTCEVA, într-un oraş în care nu se-ntâmplã… mai nimic.Cel puţin din punct de vedere cultural. Şi-au reuşit sã se impunã vertiginos! Iar eu sunt mândra c-am fost antrenatã într-un astfel de proiect, mã frapeaza cã revista Explore* îmi citeşte gândurile şi mã frãmânt când ştiu cã voi îmi citiţi rândurile şi cã pot sau nu… sã vã dezamãgesc.
Dacã ai rãsfoit mãcar o datã, fugitiv, vreun numãr din Explore* sau dacã, dimpotrivã, ai toatã colecţia de reviste, nu poţi sã stai deoparte! Vino sã sãrbãtorim împreunã primul an din viaţa revistei tale de timp liber şi publicitate
!Petrecerea, masa şi dansul sunt anunţate cu surle şi trâmbiţe, sâmbãtã , 22 martie, la Club Viva!Pentru cã noi ştim cã cititorii noştri… sunt mai petrecareti decât ai lor!
www.auravorbesteprostii.wordpress.com

Exclusiv
Taraful de la Clejani, ambasadorul muzicii  tradiţionale
„Nu vreau sã amestec prietenia lui Johnny Depp cu afacerile”
M-am tot gândit la ce cuvinte sã scriu în introducere, încã dinainte de interviu.Când vine vorba de profesionalism, nu sunt multe de spus. Când vine vorba despre Taraful de la Clejani, e suficient sã-i asculţi şi sã le inţelegi mesajul.Cu o sinceritate care poate dezarma orice reporter avid dupã senzaţional,domnul Ioniţã din Clejani vorbeşte deschis despre muzicã, Johnny Depp şi vocea unicã a  soţiei sale, Viorica.
- Taraful din Clejani existã de câteva sute de ani. Ce schimbãri au avut loc, de-a lungul timpului, în ce priveşte mesajul şi calitatea muzicii acestuia ?
Un taraf înseamnã, în primul rând, mai mult de doi lãutari. Şi, normal, cu timpul au avut loc tot felul de schimbãri de componenţã. Aşa cum aţi spus şi dumneavoastrã, Clejanii în sine existã de sute de ani pentru cã noi învãţãm sã cântãm încã de mici, dupã ureche şi generaţiile se schimbã.Eu nu pot sã cânt ca tata cã… vremurile s-au schimbat, lumea cere altceva. Din punctul meu de vedere, noi, Clejanii de acum, am reuşit sã facem performanţã. Am reuşit sã aducem muzica lãutãreascã veche în vizorul tinerilor, le-am cãpãtat atenţia prin show-ul de la Mtv din 2004, cu „Bordeiaş”… când foarte mulţi aveau impresia cã nu suntem români, cã suntem de undeva de-afarã.Am fost susţinuţi pentru acel show de cinci Dj din strãinatate dar şi de Dj Raoul de la noi şi a ieşit ceva senzaţional, nu cã zic eu! De atunci lumea a început sã vadã cu alţi ochi muzica lãutãreascã şi suntem din ce în ce mai cãutaţi nu numai peste hotare ci şi în România.
- Înainte sã apãreţi pe piaţa muzicalã româneascã, muzica lãutãreascã pãrea sã fie un curent… underground, dacã pot sã mã exprim aşa.Aţi reuşit sã o reactualizaţi, cum aţi menţionat şi dumneavoastrã şi sã o promovaţi la un alt nivel. Aţi reuşit astfel sã le redeschideţi românilor… apetitul pentru muzica lãutãreascã ?
Eu m-am întors în România pe la începutul lui 2000 ,când… muzica româneascã nu era cine ştie ce cãutatã şi sunt mândru cã am reuşit sã ne facem cunoscuţi. Am ajuns la un nivel la care cântãm pentru creatori de modã, pentru actori, vedete, oameni obişnuiţi. Toţi ne primesc cu braţele deschise şi ne cheamã la orice fel de show, spectacole unde se ascultã şi muzicã clasicã şi muzica d-asta modernã şi chiar şi în lumea maneliştilor.Da’ noi ne facem treaba aşa cum am învãţat de la pãrinţi, bunici, strãmoşi şi aşa cum o fãceam şi acum zece-douãzeci de ani. În ultimii ani, o avem pe Viorica, o voce extraordinarã, inconfundabilã care raporteazã trecutul la prezent şi prezentul la viitor şi mergem cu plãcere oriunde suntem invitaţi. Pentru noi, orice cântare e un eveniment.
- Cã tot aţi pomenit de manele. Am urmãrit câteva episoade din reality-show-ul pe care îl fãceaţi la Prima tv, în urmã cu aproximativ doi ani de zile şi mi-a rãmas întipãrit în minte un e-mail pe care l-aţi primit de la un tip şi care spunea cã detestã manelele şi cã  detestã Taraful de la Clejani care cântã manele. De ce credeţi cã  oamenii au tendinţa sã  confunde manelele cu muzica lãutãreascã?
A fost un e-mail şi atât. Nu generalizãm pentru cã nu toţi românii cred chestia asta. Crede unul, cred doi. Ãla-i un prost lipsit de culturã muzicalã. Asta-i pãrerea lui! Nu poţi sã confunzi muzica lãutãreascã sã spui cã-i manea. Noi folosim instrumente tradiţionale, folosim instrumente de percuţie tipice,  ţambalul ,pe care în ultima vreme le-am îmbinat şi cu instrumente moderne, chitãri, am colaborat cu dj…
- A fost o vreme când românii se ruşinau de muzica lor tradiţionalã…
Românii nu s-au ruşinat niciodatã de muzica lor. A fost o gaurã de vreo… zece ani, asta dupã ’90 când toata lumea asculta muzica de-afarã. Era normal aşa ceva pentru cã înainte nu prea se auzeau astea  în România, înainte pe vremea lu’ Ceauşescu. Vroiau sã fie americani, ce sã-i faci ?
De asta zic cã noi am apãrut ca o noutate pe piaţã când am scos „Bordeiaş”. Au fost unii care spuneau cã suntem strãini, cã venim din afarã. Şi asta mi-am propus când m-am întors în ţarã, mi-am propus sã scot ceva inedit, sã aduc muzica lãutãreascã mai aproape de tineri, mai aproape de cei care nu cunosc prea multe despre curentul ãsta muzical.
- Am vãzut, de curând, filmul „The man who cried”(n.r.”Omul care plânge”), filmul in care ati jucat alaturi de Johnny Depp si  în care se vorbea foarte mult despre discriminare. Ce pãrere aveţi despre acuzaţiile care se fac cu privire la etnia romã dar şi despre neajunsurile pe care aceştia le creeazã  românilor şi nu numai ?
Noi n-avem treabã cu ei şi nu ne afecteazã în niciun fel ura asta pe care o au românii pentru ţigani. Poate şi pentru cã suntem artişti şi ne simţim iubiţi şi apreciaţi oriunde mergem.Avem muzica noastrã,avem prietenii noştri, trãim într-un mediu frumos ne simţim super bine. Pânã la urmã nici românii nu-s chei de bisericã toţi. Ce, boxeurii ãia care-au furat zilele astea, în Canada erau ţigani ? Nu, erau români! Ce proşti, Doamne, sã furi din magazine…
- Revenind la Johnny Depp… nu mai este-un secret pentru nimeni cã aţi cântat în club-ul sãu privat din Los Angeles şi ca aţi legat o strânsã relaţie de prietenie. Cum priveşte el problema discriminãrii ?
Johnny Depp este un mare mare artist, un superstar. Un om de-o modestie rarã, un om normal cum suntem şi noi.Vedeţi dumneavoastrã, adevãratele vedete nu-s astea care fac fiţe şi figuri, cãrora nu le mai ajungi la nas dupã ce-au scos o melodie sau un film.Pe noi Johnny Depp ne-a invitat la el acasã. Am stat zece zile, am fãcut grãtare cu el, şi cel mai mare compliment pe care a putut sã ni-l facã a fost cã ne-a spus :”Eu sunt de-al vostru, eu sunt ca voi”. El are origini de indian deci tot o minoritate, aşa. Şi cred cã şi faptul cã noi ne-am purtat normal cu el, cã  ne vedeam de poveştile noastre şi nu stãteam mereu pe capul lui sau nu ne purtam fals când venea în preajma noastrã şi vorbeam despre ceva… cred cã şi asta l-a impresionat. Cã tot timpul e în atenţia celorlalţi şi oamenii îl vãd ca pe-o mare vedetã, se poartã ca nişte fani, sunt fani.Lui îi place mult muzica noastrã şi ce facem noi.
- El cântã şi la chitarã. Nu v-aţi gândit la o colaborare ?
Ah, de-aţi şti dumneavoastrã ce program are Johnny Depp! Nu-i vorba cã nu ne-am gãndit dar… el e foarte ocupat, are alte contracte şi-n plus, eu am încercat sã nu sar calul cã… suntem prieteni, nu vreau sã par un profitor. Şi când m-am întors în ţarã, am venit doar cu câteva poze ca sã-mi amintesc eu de momentele alea, aşa cum se întâmplã când te duci în vizitã la cineva drag şi aduci ceva ca amintire. Dar nu i-am propus nimic de genul ãsta. Nu vreau sã amestec prietenia noastrã cu afacerile, cu muzica. Dacã va vrea el vreodatã şi ne va propune el, oricând, dar altfel, nu.
- V-a dãruit un acordeon. Tot din prietenie…
La început am vrut sã îl inchiriez pentru cã se stricase celãlalt. Eram pe platoul de filmare şi aveam nevoie. Dar Johnny a zis cã mi-l face cadou şi e o amintire foarte frumoasã. Am rãmas impresionat.
- Dar la nuntã ? Am aflat tot din presã cã aţi fost invitaţi sã cântaţi la nuntã. Ce repertoriu aţi ales ?
Pai eu le-am povestit şi lui şi Vanessei cum sunt nunţile în România şi de asta am zis cã o sã-i compunem o melodie specialã pentru gãtitul miresei.Şi i-am zis cã la noi nunţile ţin mult, trei zile şi trei nopţi şi a zis cã vrea şi el aşa. Dar în rest, o sã cântãm exact cum cântãm de obicei la orice altã nuntã. Pentru cã, pânã la urmã, de asta ne şi invitã. Cã dacã ar vrea altã muzicã, ar invita numai artişti din America.
- Cã tot am pomenit de nunţi. Pentru cei din segmentul dance care cântã la nunţi, pare sã fie un compromis. Pentru un taraf e ceva normal, însã, deci în cazul dumneavoastrã se exclud. Totuşi, aţi fãcut compromisuri ? E deja o modã, toatã lumea vorbeşte despre compromisuri…
Eu nu cred cã-i un compromis sã cânti la nuntã. Nunta e cel mai important moment din viaţa unui om, nu ? Şi dacã te alege pe tine sã-i cânţi, sã fii alãturi de el, de ce sã refuzi aşa ceva ? Am mai spus-o, pentru noi orice cântare este-un eveniment, indiferent cã e nuntã, cumetrie sau concert pentru oameni de culturã.
Acum nunţile se fac altfel… sunt ca nişte concerte cu orchestrã, cu oameni rafinaţi. Am avut onoarea sã-i cunoaştem şi sã cântãm alãturi de Dan Bitman, de Loredana, chiar şi de fâţe d-astea care cântã pe bandã, nu dau nume…dar facem spectacol. Vocea Vioricãi…
Nu putem sã vorbim despre compromisuri cã noi n-am fãcut aşa ceva. Noi cântãm, nu ne implicãm în certuri, n-avem figuri, nu ne dãm mari cum fac ãştia fiţoşii. Cum sã te uiţi de sus la un om care te cheamã sã te asculte, care te apreciazã, care împarte cu tine un eveniment important din viaţa lui ? Eu nu-i mai înţeleg şi mã bucur cã pe noi succesul nu ne-a schimbat deloc şi cã ne-am pãstrat capul pe umeri.
- Revenind la ideea de compromis, ce-a însemnat pentru dumneavoastrã reality-show-ul de la Prima Tv?
Sincer sã fiu, am ezitat sã semnez  la început… dar dup-aia am semnat contractul şi m-am gândit cã e o ocazie pentru oameni sã ne cunoascã mai bine, sã afle cã nu suntem din afarã, suntem români şi cã suntem nişte oameni obişnuiti care fac tot ce fac cu pasiune, cu plãcere.A fost o experienţã care ne-a ajutat sã fim mai aproape de publicul nostru.
A consemnat Aura Dajbog