AuraVorbesteProstii

Sambata plec intr-o binemeritata vacanta in Spania si Portugalia. Chiar daca am fost de nenumarate ori in Spania, pur si simplu nu-mi vine sa merg in alta parte, in timpul verii. Stiu ca e firesc sa mai schimbi traictoria vacantelor, sa incerci altceva, sa experimentezi. Spania insa m-a convins de fiecare data ca merita, indiferent ca am fost la Madrid, Valencia, Zaragoza, Barcelona sau in insulele Baleare, in Mallorca.

Nu sunt foarte incantata de faptul ca trebuie sa plec, iarasi, de acasa. De cand am plecat la Londra, ma bucur de fiecare moment pe care il petrec in familie, in Romania. Imi face mare placere sa calatoresc, sa cunosc oameni noi, sa experimentez lucruri noi. Insa stau uneori si ma gandesc la faptul ca ar trebui sa profit de timpul liber si sa-l petrec alaturi de oamenii pe care ii iubesc, in tara pe care o iubesc. Pe de alta parte, nici o vacanta in Romania nu ma prea incanta. Jur ca nu mai am chef de chelneri nesimtiti, de preturi supradimensionate si de nesimtire cat cuprinde. Zilele trecute am iesit la o teresa din Galati, una destul de reputata, sa spun asa. Am mers la toaleta si din neatentie, nu am inchis usa. O chelnerita m-a lasat cu gura cascata cand mi-a spus :”Fato, tu n-ai usa la bordei?”. Pe cat pare de amuzant, pe atat e de socant sa ti se vorbeasca asa, intr-o tara care are pretentii de Hermes, Balenciaga, Terarossa si cate si mai cate alte fite.

Pana sa plec in Spania, o sa postez cateva fotografii din vacantele anterioare. Revazandu-le, mi se face pofta de o noua experienta CALIENTE .

Sa nu uit, o sa merg si in Portugalia cateva zile. In Portugalia nu am reusit sa ajung pana acum si sunt foarte curioasa! Limba portugheza e teribil de melodioasa si sexi iar plajele insorite te duci cu gandul spre vacanta.

Corida

Piata din Zaragoza

Piata din Zaragoza

Corida

Palma de Mallorca

Palma de Mallorca

Aqua Gym

Tablouri graffiti

Castelul din Palma

Micul Paradis

Imi iubesc tara, iubesc marea si muntele, iubesc Delta Dunarii si sunt mandra ca m-am nascut si am crescut intr-unul din cele mai pitoresti orase ale Romaniei: Galati. Cu toate astea, nu pot sa nu fiu dezamagita de lipsa de promovarea a locurilor superbe din tara asta, nu pot sa nu remarc serviciile de proasta calitate si preturile imense, practicate de hoteluri, pensiuni, restaurante ori chiar muzee.

Zilele trecute am fost intr-o mica excursie prin Nordul Moldovei. Am revazut locuri pe care nu le-am apreciat niciodata indeajuns. In urma cu aproximativ sapte,opt ani am vizitat pentru prima data aceasta zona si am senzatia ca lucrurile involeaza, din pacate. Serviciile sunt din ce in ce mai proaste, mizerie multa, oameni mai mult sau mai putin primitori, preturi exorbitante si niciun fel de satisfactie! Am vizitat pe rand barajul de la Bicaz, manastirile Neamt, Agapia, Varatec, am ajuns si la Voronet, imi doream enorm sa revad manastirea.

Daca la Agapia , Varatec si Neamt, totul a ramas la fel, aceeasi oameni, acelasi entuziasm, curatenie, ordine, liniste, la Voronet am fost neplacut impresionata de preturile mari percepute la intrare, de starea in care se afla superba manastire si de felul in care se poarta oamenii, in general.

Am vazut foarte multi straini, impresionati de manastire insa scarbiti de preturile afisate. Ba chiar am auzit fara sa vreau remarca unui francez:”Sunt extreme de materialisti oamenii astia. La o manastire nu ar trebui sa platesti ca sa intri. Cine a mai vazut asa ceva?” Nu mai spun de stupidul obicei romanesc de a pune cutia milei in fiecare colt de biserica. La Manastirea Neamtului chiar si in muzeu, pe Sfanta Evanghelie ,era sugerat sa pui bani. Nu mai inteleg nimic! Credeam ca la biserica e singurul loc unde poti scapa de goana unora dupa bani, unicul loc in care incepe sa-ti pese de tine ca om, mai mult decat de tine ca fiinta materiala. La biserica uiti ca n-ai bani, ca nu-ti permiti sa mananci la restaurant ori ca nu-ti permiti pantofii aia Cesare Paciotti de si i-au cumparat prietenii tai cu BMW. Cat de tare m-am inselat! Se pare ca in ziua de astazi, ca sa ajungi la spiritual, tot esti dator cu ceva material.

All the things I could do if I had a little money!

O sa postez si cateva poze cu vesnica mentiune ca nu ma pasioneaza fotografia si ca iPhone-ul meu nu e tocmai aparat foto de fite.

Barajul de la Bicaz

Manastirea Agapia

Mamaliguta vesela

Acum doua saptamani eram in aeroport si ma gandeam sa scriu cate ceva despre experienta primului an de facultate. Pentru ca nu vroiam sa ma las ademenita de duty-free-urile din Heathrow, am deschis laptop-ul si am inceput sa scriu.Si-am tot scris, pacat insa ca bateria de la laptop a cedat si am pierdut fiecare cuvant. Si chiar sintetizasem unele lucruri. Acum mi-e tare greu sa rescriu despre ele. O sa incerc si sper sa  nu omit nimic.

Anul trecut, am plecat din Romania pe 14 septembrie. Am plecat cu inima indoita si fara prea mari asteptari. Nu vroiam decat sa scap de tot ce era negativ in Romania. De oamenii de proasta calitate, de serviciile execrabile, de incorsetarile sociale si de tot ce-nseamna “Romanism”, in general. Nu mi-a fost usor sa-I las in urma pe oamenii pe care ii iubesc, sa ma despart pur si simplu de locul unde am trait, am crescut, am evoluat. Dar Romania nu-mi mai oferea nimic! Iar eu aveam nevoie de o motivatie profunda si de o schimbare radicala pentru a fi, din nou, multumita de mine.

Nu cred ca e cazul sa povestesc din nou cum a decurs totul, sa va povestesc despre oamenii pe care i-am cunoscut sau despre impresiile pe care mi le-a lasat Londra. Interesant este ca lucrurile s-au schimbat in timp si ca acum privesc totul altfel.

Oamenii

Cel mai mare regret al meu este ca in Londra nu ai ocazia sa cunosti prea multi englezi. Ma refer la adevaratii englezi nu la cetatenii britanici nascuti prin Africa si adoptati apoi de tara coloniilor.

La inceput am fost socata sa vad cat de multi africani traiesc in Anglia. Stiam ca Marea Britanie a avut nenumarate colonii acolo ori in tarile orientale insa nu mi-am imaginat ca lucrurile sunt atat de complexe. Daca inainte sa plec la Londra, ii simpatizam pe cei de culoare, din pacate, mi-am cam schimbat parerea vis-à-vis de ei. Nu e vorba de rasism sau xenofobie. E vorba de fapte concrete si de atitudinea lor mai mult sau mai putin decenta. Intr-un fel ii inteleg.Englezii sunt incredibil de rasisti ( despre romani cred cu tarie ca sunt tigani si nimic nu-I poate convinge ca nu e asa.) si chestia asta ii incita si pe ei la violenta. Dar cred ca si rasismul englezilor e in proportie de 20 % fondat. Negrii sunt cei care te agreseaza pe strada, sunt cei care-ti fura poseta, care-ti cer tigari sau care flirteaza cu oricine, indiferent de situatie.

Englezii nu sunt atat de reci precum se spune. Dimpotriva. Mie personal mi se par teribil de ipocriti si draguti, genul care ar palavragi la nesfarsit daca asta i-ar face sa-si atinga scopul. Sunt reci in interior pentru ca nu prea au scrupule si suflet. Cand vine vorba de chestiuni profesionale, nu au mama, nu au tata. Sunt corecti si vor corectitudine.

In opinia englezilor, Marea Britanie nu face parte din Europa, Marea Britanie este, in sine,un continent si daca ar fi sa-I intrebi cu cine concureaza, or sa-ti spuna raspicat ca cei mai buni nu au concurenta. Ii detesta pe americani si nu se sfiesc sa-I numeasca niste corcituri.

Peisaj

Londra este un oras superb. Daca m-ati intreba pe mine, dupa Viena si Venetia, e cel mai frumos oras European. Probabil si din cauza ca e complet diferit ca asezare, arhitectura si infrastructura. Apoi, englezii se pricep de minune la a vinde imagine si a ambala frumos un produs banal,lipsit de importanta si stralucire.

Cu toate astea, Londra e un adevarat amalgam de monumente istorice si culturale. Nu e greu sa-l regasesti acolo pe Shakespeare, sa-ti imaginezi batalia de la Waterloo, sa simti rigorile reginei sau sa te transformi intr-un hooligan cand vine vorba sa-ti sustii echipa preferata de fotbal. Cred ca Anglia este o tara cu atitudine si asta se simte la tot pasul.

Din pacate, nu am reusit sa ajung la Manchester, Newcastle, Liverpool si alte orase superbe din Anglia. Am tot discutat cu colegi de-ai mei, am tot vazut fotografii si se pare ca Londra nu se compara cu multe dintre aceste orase. Londra e extreme de aglomerata si in pofida faptului ca mie mi se pare destul de bogata in spatii verzi, ei imi spun ca nu exista nici jumatate din verdeata si aerul curat usor de gasit in orasele ceva mai mici din Marea Britanie.

Scoala

Universitatea de Arta din Londra e doar un nume care prinde foarte bine la angajatorii din industria in care imi doresc si sper sa activez pe viitor. Dar cam atat. Nu ma omor dupa sistemul lor de invatamant, nu sunt fana a eseurilor si rapoartelor care inglobeaza toata materia unui semestru si astept ca anul II sa fie ceva mai antrenant. Cursurile si seminariile pot fi uneori interesante, alteori competitive, alteori plictisitoare. Totul este extreme de strict! Profesorii mei au lucrat cu nume mari din industria show biz-ului mondial. Profesorul meu de PR a fost PR-ul lui Michael Jackson in anii ’90, profesorul meu de Martketing e director la departamentul Marketing de la BBC, profesoara mea de comunicare e director la departamentul Comunicare din cadrul companiei Vandome.

Anul II imi va oferi ocazia sa fac un intership platit oriunde in Europa sau in lume. In cazul in care aleg Europa, voi primi si sustinere financiara din partea facultatii. Am deja cateva planuri dar nu vreau sa le dezvalui deocamdata. Fapte nu vorbe!

Viata Sociala

Englezilor le plac doua lucruri in mod deosebit. Sa bea enorm si sa faca sex oriunde, oricum si cu oricine. Ah, si le mai place ceva! Sa povesteasca tuturor! Nu se dau in laturi nici de la droguri ( Il detest pe Mutu dar il inteleg ca i-a fost greu sa stea departe de tentatiile vietii de noapte londoneze). Prizeaza cocaina fara probleme, fumeaza marijuana in orice moment al zilei, nu se omoara cu dansul sau cu cele club-uri ( poate doar cei foarte bogati mai fac parada prin cluburile exclusiviste din Soho).

Am practicat si eu sporturile astea extreme.Nu mi-e rusine sa recunosc dar nici nu sunt mandra sa spun ca am fumat marijuana, am baut si eu in stilul englezesc si nu o singura data, am mers prin club-uri ( Madame Jojo e un club din Soho pe care-l recomand. Nu e foarte costisitor si e plin de studenti) si alte cele. Nu e rau dar nu cred c-ar putea sa fac din asta un stil de viata! Fiind la o facultate de arta, cunoscand genul de artisti rebeli si nonconformisti, imi dau seama cat de fabricate e chestia asta cu viata de noapte si cat de artificial e totul!

Englezii ies la cinema pentru ca AU UNDE. In Picadilly sunt cateva zeci de cinematografe, in toata Londra exista teatre cu spectacole de calitate si actori de calibru invitati speciali, club-urile sunt variate ( la noi conceptul de club este echivalent cu muzica aia minimal pe care probabil n-o s-o sufar nici cand o sa surzesc), poti merge la un concert unplugged intr-un club ieftin fara sa-ti pese ca “lumea buna” se duce la Bamboo.

Moda

Ma topesc dupa moda strazii londoneze. Mi se pare cea mai creativa si calitativa dintre toate. Sau poate ca mi se potriveste cel mai bine. Nu sunt fana Milano, de pilda pentru ca nu ma impact tocmai bine cu haut couture-ul sau stilul casual. Londra e capitala formelor perfecte si a imaginatiei stilistice si inca nu pricep de ce Milano si Parisul sunt atat de supraestimate din acest punct de vedere.

Anul acesta am invatat de la colegii mei, studenti la London College of Fashion, ca moda e o stare de spirit si nu o chestie superficial, o modalitate stupida a fetelor de a-si pierde vremea. Am inceput sa accord din ce in ce mai multa atentie stilului personal, m-am descoperit pe mine si am aflat ce mi se potriveste. Cred ca e important ca toata lumea sa faca asta.

Nivelul de trai

Cred  ca englezii cheltuie mai putin decat romanii si sunt mai atenti pe ce dau banii. Sigur, raportul salariu minim si mediu pe economie si preturi este diferit de cel din Romania. Londra este considerate cea mai scumpa capitala Europeana insa cred ca preturile din Romania concureaza cu brio preturile din Londra! Pacat ca nu si cu salariile!

Concluzie

Experienta Londra mi-a schimbat complet viziunea despre viata si despre viitor. Mai am doi ani de scoala si probabil un an de master. Apoi vom vedea cat de folositoare va fi  o diploma englezeasca intr-o societate tipic romaneasca.

O echipa care si-a luat revansa fata de toate nedreptatile care i-au fost facute in Romania, in ultimii ani. Poli Timisoara nu a avut complexe de inferioritate fata de castigatoarea Cupei Uefa si nici fata de cel mai mare antrenor roman, Mircea Lucescu iar rezultatul confirma asta!

Bravo Timisoara! Chiar daca sunt dinamovista, prin traditie de familie, CFR Cluj si Poli Timisoara au castigat admiratia mea profunda! Vestul pare sa-si schimbe atitudinea fata de competitiile sportive, in general. Sper ca si partea Estica a Romaniei sa faca ceva!

Sunt un fotograf dezastruos si chiar detest sa fac poze. Tocmai de asta va rog sa scuzati in avans calitatea pozelor sau lipsa lor de expresivitate. Sau faptul ca n-am pozat nici macar un sfert din ce-i frumos la Londra. Dar uitandu-ma la aceste poze, imi dau seama ca ilustreaza cat de cat, un an imperfect dar aventuros din viata mea. Vi le impartasesc si voua.

Big Ben-ul si o mica parte din Casa Parlamentului. Din pacate, fotografia nu a fost niciodata pasiunea mea mistuitoare.

London Eye. E genial sa vezi toata Londra dintr-o singura privire. E mai bine decat in Turnul Eiffel sau Turnul Televiziunii unde, apoteotic, m-am nascut si am crescut ).

Veverite, veverite. E plina Londra de veverite si vulpi. Varianta lor de caine comunitar

Nu e tocmai “Vedere de pe pod” a lui Fatih Akim insa e o imagine de la etajul 13, acolo unde merg la seminarul de comunicare

Vedere de la etajul 13 II.

De ziua mea, am mancat niste fotbalisti cu fulgi cu tot. Pacat ca lipsea cel mai important dintre ei din peisaj.

Oxford Street. Locul unde toti studentii, inclusiv eu, isi cheltuie cu tristete banii.

Aceeasi strada Oxford

Mintea limpede cu cofeina se tine.

Daca tot e tara fotbalului…

Aglomeratie mare de Craciun

Santa Claus is coming to town

Happy Cows @House of Fraser

Happy cows @House of Fraser

I’m turning japanese, I think I’m turning japanese, I really think so!

The Afternoon Tea@ Covent Garden

Blocul de vis-a-vis, Februarie 2009- “Iarna la Londra”

“The City Hall”- Primaria, Februarie 2009- “Iarna la Londra”

Priveliste de la balcon, Februarie 2009- “Iarna la Londra”

Bicicleta lui Lenny, Februarie 2009- “Iarna la Londra”

Unul din colegiile Universitatii de Arta

Southwark Park, Februarie 2009- “Iarna la Londra”

Hyde Park

Hyde Park pregatit pentru Blur

Blur Live @Hyde Park

Sarmale londoneze @ Restaurant Romanesc 32 Old Bailey

Papanasi londonezi @Restaurant Romanesc 32 Old Bailey

Mamaliguta cu branza@ Restaurant Romanesc 32 Old Bailey

St. Paul’s Cathedral

La biblioteca toata lumea invata… cum sa foloseasca Facebook-ul.

Macheta proiectului de final de an

Prezentarea proiectului de final de an

Echipa cu care am lucrat la proiectul de final de an.

Ce bine ne distram noi patru! Pregatiti pentru un “English Gig” de Halloween

Sally a mea

Halloween, baby

Corps Bride in varianta Thomas si Elda

The old me cu Callie si Sally

Sally a mea atenteaza la stilurile Posh.

Chris, acest Posh Spice masculin.