AuraVorbesteProstii

Sarbatorile cu adevarat magice se petrec in familie. Eu nu cred ca un Craciun reusit inseamna sa mergi la ski in Austria ori sa populezi deja poluatele statiuni din Valea Prahovei ! Pana la urma, nu te impiedica nimeni, daca ai un cont gras sau te pricepi sa faci economii, sa mergi un week-end, o saptamana, o luna, undeva departe de oras, tara, continent, lume. Dar nu de sarbatori !

Inca de cand sunt foarte mica, detest sa calatoresc de sarbatori ! Am ratat de cateva ori Craciunul in familie si nu m-am simtit implinita ! Imi amintesc ca dadeam zeci de telefoane, ii intrebam pe ai mei detalii despre brad, vroiam sa stiu ce gust au sarmalele si ciorba, mi se parea ca nimic din ce fac, mananc si se-ntampla in jurul meu, nu e bine !

Anul asta, mai mult decat oricand, imi doresc sa stau acasa!  Abia astept sa-mi impodobesc bradul, sa fac ultimele pregatiri de sarbatoare si sa ma bucur de surprizele pe care sunt convinsa ca le voi gasi sub brad. Mi-a fost de ajuns sa nu gasesc nimic in ghete de la Mos Nicolae. Revelionul n-are nicio insemnatate speciala, tocmai de aceea nu  o sa raman acasa.

Mi-ar placea sa fac o urare celor care intra, intamplator sau nu, pe blog-ul meu. Nu ma pricep foarte bine, intotdeauna am considerat ca sunt niste clisee dar un MULTUMESC, in cuvinte simple, numai ganduri frumoase si LA MULTI ANI, merita sa le transmit oamenilor inteligenti, acizi si plini de forta intelectuala ! Ei sunt cei care citesc « Auravorbesteprostii blog ».

Prietenilor mei, oamenilor pe care ii cunosc, ii iubesc si le datorez mare parte din ceea ce sunt, prefer sa le transmit personal gandurile mele. Oricum nu sunt multi, oricum stiu fiecare cat de importanti sunt pentru mine.

Iar 2009 sa fie precum romanele lui Charles Dickens. Sa ne implineasca asteptarile marete ! La multi ani !

Am ajuns acasa, astazi dimineata, pe la ora 5. Am calatorit mult, a fost obositor dar a meritat.

Am asteptat trei luni sa se intample si acum sunt tare fericita! Nicaieri nu-i mai bine ca acasa!

Zilele trecute eram nerabdatoare sa merg la meci, sa revad luxosul cartier Chelsea, sa studiez in amanunt stadionul, sa ma minunez din nou de cat de civilizati sunt englezii si alte chestii tipic romanesti. Adica, stim cu totii ca romanului ii place orice, oricine si oricum, mai putin tara in care traieste si oamenii din ea. Nu degeaba pleaca prin tari de gen Spania si Italia, uita in doua zile jumate limba romana si-ncepe sa se lamenteze ca :”Vai, nu stiu cum puteti trai in Romania!La voi nimic nu merge bine. Pe cand la noi…”

In fine!

Da, stadionul Chelsea este demn de toata lauda, suporterii sunt civilizati desi nu sunt foarte multi englezi printre ei ( vesnica problema a Londrei- capitala tuturor mai putin a bastinasilor), club-ul in sine stie sa se promoveze ( fiecare suporter de pe stadion a primit fular pe care a fost nevoit sa-l poarte tot meciul, OBLIGATORIU. Bine ca dupa, am gasit un cos de gunoi sa-l arunc… si ce bine m-am simtit cand toata lumea se uita intrebator la mine), meciurile sunt adevarate spectacole iar suporterii mai politicosi decat functionarii publici de la bancile din Romania.

Cu toate astea, ii detest! Si pe suporteri si pe echipa Chelsea. Au senzatia ca totul li se cuvine si nu e asa! Dar nu-mi pasa! Vreau sa va spun ceva cu adevarat important.

Stiti cum e sa fii pe stadion, la cateva mii de kilometri distanta de casa, plecat de cateva luni bune, sa asisti la golul echipei tale si sa nu te poti bucura ? Va spun eu! Izbucnesti in plans! Nu cred ca m-a impresionat nimic altceva, de cand sunt aici, mai mult decat momentul in care Kone a dat gol.Nu cred ca mi-am dorit niciodata mai mult decat in seara asta, sa fiu acasa, sau sa fiu printre romani, sa ma bucur nu de meciul extraordinar al unei echipe de fotbal ci de faptul ca ROMANII POT FI UNITI. N-am auzit niciodata ceva mai emotionant decat romanii din tribuna CFR strigand: ROMANIA!

Iar jucatorii CFR-ului sunt niste eroi. Au intrat pe teren cu zambetul pe buze, determinati, fara pic de emotii si fara mentalitatea stupida si tipic romaneasca:”Ei sunt Chelsea… nu ne punem noi cu ei”. Personal, cred ca nici n-aveau cu cine sa se pune. Echipa lui Abramovici, cea care valoreaza cateva sute de milioane de lire sterline , a palit in fata CFR-ului. Si asta pentru ca CFR-ul a jucat cu suflet! Iar suporterii au simtit asta. Dupa meci, i-au aplaudat frenetic, in picioare, mai bine de zece minute in timp ce englezii au plecat, multumiti sec de victorie. A fost fabulos. Si cum se auzea ROMANIA, cum au fost incurajati tot timpul, cum si-au tratat CFR-istii suporterii. Incredibil.

Pentru mine, CFR a castigat ! Si eu am castigat! Am castigat o convingere sanatoasa si-am pierdut idei preconcepute.Tot ce pot sa spun e ca…sustin CFR-ul si mai ales, sustin spiritul autentic romanesc!

Maine-i ziua cea mare ( de fapt, astazi… ). O sa fiu pe undeva prin tribune la meciul Chelsea-CFR Cluj.

Tot ce-mi doresc este sa-mi stapanesc emotiile si sa nu am reactii euforice vis-a-vis de  jocul echipei CFR. Nu de alta, dar Abramovici e rus iar Ballack e neamt. Ce fac un rus si-un neamt impreuna ? AL DOILEA RAZBOI MONDIAL:)). Sa speram ca CFR o sa dea tonul celui de-al treilea:).

Ah… si inca ceva. Niciodata n-am putut sa-i sufar pe alde Chelsea… sunt un fel de Steaua cu Mutu la un loc. Adica… au bani, noroc si le lipseste bunul simt. Si, normal, l-au avut ca jucator pe… “favoritul” meu. The one and ….only ADIIII MUTUUUUUU

Nu am amintiri foarte placute vis-a-vis de interviurile pe care le-am facut cu Adi Despot insa… nu pot sa neg ca e un tip destept si asumat.

Scriam mai de mult despre jurnalismul din Romania si fetele de oras care devin, peste noapte reporter, vedete de televiziune, dive.

Nu pot sa nu postez aici asta, ii multumesc lui Mihnea Ratte pentru link iar voua va doresc distractie placuta!:))

http://www.youtube.com/watch?v=2ya2M6gLRDI

Auravorbeșteprostii

All I want for Christmas is…

publicat in Explore*-decembrie 2008

Citeam de curând cartea Pr-ului Mihaela Nicola, mai précis capitolul în care vorbește despre influenţa publicitãții asupra celor mici. Puștii din Anglia, de pildã, iși doresc de Crãciun mai multe jucarii decât puștii din Suedia și asta pentru cã cei dintâi sunt înca victimele reclamelor televizate. În ceea ce-I privește pe suedezi, aceștia au început sã cenzureze spot-urile publicitare care promoveazã jucãrii și alte bunuri materiale destinate copiilor.
Din punctul meu de vedere, și spot-urile publicitare destinate celor mari ar trebui, într-o oarecare mãsura, interzise. Mai ales publicitatea mascata pe care majoritatea publicațiilor o fac anumitor produse. Câte dintre “fetele de oraș” ar mai ști ce-I aia o geantã Hermes, o geanta Balenciaga și cine știe ce alte finețuri fashioniste cu iz de opulențã și snobism. Mai ales cã majoritatea studentelor la drept, ASE, psihologie și jurnalism preferã sã citeascã tabloide ,în loc sã mai punã mâna pe-o carte, mãcar din când în când.
Şi-acum, sã vã spun ce-mi doresc eu de Crãciun! Şi luaţi în considerare faptul cã  nu m-am mai uitat de ceva vreme la televizor, locuiesc într-o zonã unde singurele magazine pe care le vãd sunt cele alimentare ( asta chiar este o problemã pentru mine) și, de cele mai multe ori,duc grija zilei de mâine.Apropo de economie și de criza financiarã, am un coleg de grupã japonez care nu poate merge acasã de Crãciun pentru cã tatãl sau a pierdut enorm de mulți bani la bursã și, din oameni bogați, au ajuns sã nu-și permitã sã plãteascã un bilet de avion dus-întors Londra-Tokio.
Trecând peste aspectele materiale, de Crãciun, îmi doresc una bucatã japonez/thailandez/chinez/coreean/taiwanez- baieţii asiatici sunt incredibil de frumoși, discreți, fini și atenţi cu igiena personalã.Unde mai pui cã sunt extrem de atașați de familie, nu ca marea majoritate a vest-europenilor, sunt sinceri , modești și cu picioarele bine înfipte în pãmânt.
Şi da, sunt o aparitie excentricã, asta pentru fetele cochete care-și fac veacul în club-uri divine și care au nevoie de accesorii masculine.
N-am scris întâmplãtor despre cadoul meu de Crãciun ci pentru cã știu cã însuși Moș Crãciun citește revista Explore*. Dupã ce a citit articolul trecut, m-a sunat sã mã întrebe dacã am votat, așa cum am promis.
Ne reauzim în 2008, sã votãm și-un președinte!
www.exploremag.ro