AuraVorbesteProstii

Incepand de saptamana asta, pentru ca am inceput in forta facultatea, voi lucra doar luni, miercuri si vineri dupa-amiaza. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc ci despre petrecerile de miercuri.

Asadar, in fiecare seara de miercuri, incepand cu ora 8 si terminand cu ora 3.30, au loc petreceri de socializare pentru membrii club-urilor existente in cadrul London College of Communication. Fiecare elev are ocazia sa doneze o parte din banii de intrare catre club-ul din care face parte( de pilda, grupul de fotbal feminin) .

Fiecare petrecere are o tematica. Saptamana trecuta, toti studentii au imbracat uniforma scolii iar saptamana asta, ii asteptam deghizati in pirati. Traiasca Johnny Depp cu genialul de Jack Sparrow!

Evenimentul se numeste ONE FIVE ZERO, intrarea costa o lira si jumatate iar anumite mix-uri de bauturi si shot-urile de alcool costa intre 1 si 1.50 lire.

Daca-mi face placere sa lucrez pentru asta ? Absolut! Altfel, nu as fi luat parte la petrecerile de anul asta. Inca nu cunosc foarte multi oameni si de una singura, ma indoiesc ca as fi indraznit sa merg.

Nu-mi vine sa cred! In momentul asta scriu despre prima mea zi de facultate si ma gandesc ca in trei saptamani voi implini 19 ani. E incredibil cum trece timpul, e trist ca toate lucrurile frumoase au un sfarsit culminat, de fapt, cu un nou inceput.

Astazi a fost prima zi de facultate. Nu am avut cursuri, pe acestea le voi incepe abia de luni, insa ne-au fost inmanate legitimatiile si programul seminariilor. Am luat parte, asadar, timp de trei ore la o activitate interactiva prin intermediul careia ne-am cunoscut, am jucat cateva jocuri si am aflat cum vom fi notati.

Nu avem examene, vom lucra in perechi dar si individual la diferite proiecte si vom fi notati la sfarsitul fiecarui semestru. Mi se pare perfect insa nu cred ca va fi mai simplu decat atunci cand existau examenele.

Despre cursul meu… urmez PR, MEDIA si STUDII CULTURALE. Se pare ca printre cei care imi vor preda cateva ore pe an se numara purtatorul de cuvant a lui Michael Jackson si presedintele MTV EUROPA. Nu le-am retinut numele, stiu doar ca vor sustine cateva seminarii din care vor alege studenti capabili sa lucreze la companiile lor.

Despre profesori… am cunoscut o parte din ei si mi se par deosebit de prietenosi, fara niciun fel de pretentii nefondate cu privire la eternul respect fata de statutul lor, deschisi si dornici sa imparta cu ceilalti ce cunosc ei mai bine. Nu cred ca voi avea la clasa vreun profesor care sa-si faca elevii “prosti” , asa cum se intampla la UNATC, de pilda. ( UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTA TEATRALA SI CINEMATOGRAFICA- sa le fie rusine profesorilor care-si permiteau sa ne numeasca “prosti” in timpul cursurilor.Si decanului sa-i fie rusine! O facultate infecta plina de oameni infecti. Si,evident, rezultatul se vede la televiziune. Cine joaca in telenovelele romanesti ? Evident, elevii de la UNATC).

Studentii, de asemenea, sunt niste oameni normali, cu ceva chef de invatat ( adica… diseara bem dar maine dimineata avem scoala si NU VOM LIPSI PENTRU NIMIC IN LUME), fara fite si foarte economi. Chiar daca am colege care au genti Balenciaga si Hermes Birkin, asta nu inseamna ca arunca  banii din portofel pe la barul facultatii ori ca vin la scoala cu vreun Aston Martin si Rolls Royce. Cat despre atitudine, se cunoaste ca nu si-au cumparat accesorii scumpe pentru a-si demonstra valoarea.

Nu am apucat sa vorbesc cu foarte multi dintre ei. Nu stiu cat sunt de destepti, nu stiu cate limbi straine cunosc, stiu insa ca multi sunt pasionati de film si musical ,sunt informati, citesc si pot oricand sa motiveze alegerea pe care au facut-o in materie de facultate.

Am dreptul sa ma inscriu gratuit la alte patru cursuri ce se desfasoara in scoala.Voi alege doar doua, probabil, din cauza ca am de lucru la bar si ca, probabil, o sa-mi caut si un job de week-end. Ma gandeam la BROADCASTING RADIO , FASHION MARKETING si NEWS JOURNALISM. Radio vreau sa fac, fara doar si poate. Nu cred ca exista un alt curs mai potrivit pentru planurile mele de viitor. News Journalism, de asemenea. Cat despre Fashion Marketing, mi se pare extrem de interesant si ma gandesc serios sa optez pentru un masterat in domeniul modei. Mi se pare teribil de atractiv si ofertant dar in acelasi timp, extrem de exclusivist.

Maine voi merge iar la scoala. Se pare ca vom primi programul, vom avea ocazia sa ne logam la calculatoarele scolii ( avem acces oricand la laboratorul Apple al facultatii si, de aceea ca vom primi fiecare cate un id si cate o parola) si vom afla cum sa folosim informatiile puse la dispozitie de universitate, asa incat sa ne foloseasca pe viitor.

Maine va avea loc la barul universitatii si petrecerea ONEFIVEZERO. Voi lucra si cred ca va fi o seara teribil de agitata. In ce consta aceasta petrecere ? Ei bine, se sarbatoreste uniunea studentilor iar toate bauturile vor costa o lira si jumatate. Am auzit ca vom avea si uniforme speciale, nu cele obisnuite. Sunt tare curioasa cum vor fi. Ceilalti membri ai staff-ului spun ca sunt ridicole.

Si vineri avem un program ciudat la facultate. Se pare ca vom sarbatori cu alcool intrarea in primul an de studiu la London College of Communication. Am asistat la doua astfel de evenimente organizate aici, insa in calitate de bar staff. Astept sa vad cum va fi si in calitate de student.

Din ce am scris, se poate observa ca sunt neutra. Mi-e teama sa-mi fac o parere, sa am asteptari ori sa-mi fac griji. Am incredere in oamenii de aici si sper ca experienta LONDRA sa-mi hraneasca EGO-ul ( Romania mi l-a ranit destul), sa-mi redea increderea in mine si sa-mi alimenteze entuaziasmul si motivatia de a face ceva constructiv, nu numai pentru mine ci si pentru ceilalti.

( Maine lucrez cu Jing Leo Chan. Exista ceva care sa estompeze roseata din obraji ?)

In seara asta, am lucrat pentru pre-party-ul Ministry of sound, organizat de Arts University of London, cu ocazia ” Saptamanii Bobocilor”. A fost teribil de aglomerat, mai aglomerat decat luni seara cand , iarasi, a fost “criminal”, ca sa-l citez pe domnul Luca.

Ce s-a intamplat la pre-party-ul de la The Darkroom? S-a baut si s-a dansat pe muzica house  pusa de un dj londonez, angajat special pentru evenimentul acesta.

Cam toata lumea s-a “afumat” bine pe bani putini si, am senzatia ca daca nu se inchidea barul  special pentru a face pregatirile de after party, oamenii mai ramaneau aici. Dar managerul a decis sa mergem toti pret de o ora, sa bem ceva si sa ne distram, in echipa.

Evenimentul in sine a fost absolut spectaculos. Lumini, sunet, atmosfera, oameni! Cred si eu, din moment ce s-au investit enorm de multi bani in organizarea lui. De fapt, si studentii au platit bilet 30 de lire pentru toata seara. Am avut, asadar, norocul sa nu platesc nimic. Dupa opt ore de munca intensa, insa, mega petrecerea n-a avut mare farmec, nici pentru mine, nici pentru ceilalti. Nici “Maria” nu prea ne-a salvat. Cu o… sa-I zicem floare, nu s-a facut primavera, pentru niciunul din noi.

Ma simt complet depasita de situatie, cred ca pentru a redeveni coerenta, cel mai bine mi-ar face un pui de somn.

Va conving daca spun ca Ministry of Sound Event a fost mai cool decat posh si mai posh decat cool ? Pana la urma… e vorba despre “All that House”. Bine-ar fi fost sa fie “All that Jazz”.

Astazi am asistat la mai multe evenimente de societate promovate de universitate. Unul din ele a avut loc la “Beraria lui Truman” de pe Brick Lane. Am fost nevoita, asadar, sa ajung pe la Liverpool Street si sa ma intorc in timp record in zona colegiului meu, asa incat sa-mi respect tura de lucru la bar.

Pentru ca-n Londra timpul nu e tocmai rabdator, intotdeauna imi iau o marja de protectie, asa incat sa nu intarzii. Astazi, insa, am ajuns atat de devreme incat am fost nevoita sa mai pierd vremea in zona.

Am avut o stare tare proasta. Vedeam elevii de liceu cum ies de la scoala, imbracati in uniforma si foarte fericiti de conditia lor si mi-am amintit brusc de anii de scoala, ani pe care nu i-am apreciat la justa lor valoare si care au trecut teribil de repede. Si nu numai anii de scoala.

Am hotarat sa ma duc in parc. A fost destul de cald azi la amiaza dar extreme de frig spre seara. M-am jucat cu o veverita dragalasa foc, foarte prietenoasa si lipicioasa cu oamenii de parc. Imi venea s-o iau acasa, s-o protejez, simteam ca ma aflu in aceeasi situatie ca ea. Tatonez un teren nou si tare mi-e teama ca terenul nu prea se lasa tatonat.

In concluzie, mi-a fost si-mi este dor de acasa. Noroc cu veverita ca mi-a distras atentia de la ganduri negre. Chiar, e toamna,” anotimpul frunzelor vestejite si a gandurilor sumbre”.

Acum cand scriu, ascult aceeasi melodie care m-a obsedat toamna trecuta. E “Dare” de la Gorillaz. Mai numar un an, mai adun niste frunze de pe jos.