AuraVorbesteProstii

-septembrie 2008
Auravorbeşteprostii
Oameni care-nţeleg conceptul de MODĂ
În România secolului XXI, există sute de mii de persoane care consideră că subiectul « MODĂ şi STIL » este unul frivol şi cã cei care-şi îndreaptã atenţia spre asta sunt niste imbecili lipsiţi de creier. Şi cum să nu gândească astfel când urmãresc zilnic pe la televizor emisiuni care habar n-au cum sã punã problema, cu invitaţi care se trezesc sã dea sfaturi neavizate unor oameni dornici sã acumuleze cunoştinţe şi sã urmeze « trend »-ul.Mi se face silã când vãd câte reviste glossy apar sãptãmânal ( şi-aici nu mã refer la publicaţii cu tradiţie precum Elle, Marie Claire sau mult aşteptatã în România, Vogue), toate la fel de inutile şi supeficiale, fãcute parcã sã subestimeze coeficientul de inteligenţã al consumatorilor de modã.
Pânã la urmã, toţi suntem consumatori de modã. Indiferent de veniturile noastre lunare, indiferent că suntem « fashion victim » sau nu, hainele şi chiar accesoriile sunt un  rău necesar (provoacă dependenţã, nu de alta), vorbesc despre noi, ne reprezintã. Stilul se individualizeazã în functie de fiecare şi, fãrã indoialã, trebuie cultivat. Nu ne naştem toţi cu simţul modei, e suficient sã ne cunoaştem pe noi înşine foarte bine şi apoi, să apelam la ajutorul unui specialist.Şi-aici mã refer la reviste de modã de încredere ( cele enumerate mai sus sunt adevărate biblii ale modei, nu costă o avere şi nu promovează numai produse scumpe, aşa cum tind să afirme cei fără identitate stilistică),la cărţi de stil semnate de profesionişti sau chiar la vizionarea unor emisiuni de lifestyle prezentate de posturile de specialitate. Cel mai important : Nu le imitaţi pe vedete !
În primul rând, stilul nu se imită ci se creează după şablonul personal. Apoi, există minimum 30 de personalităţi mondiale atestate din punct de vedere vestimentar. Majoritatea sunt « no name » pentru România (Andrea Casiraghi, de pildă), ceea ce demonstrează că vedetele arhicunoscute nu sunt întotodeauna şi un model de stil.Există, desigur şi superstar-uri care şi-au clădit în timp o imagine imbatabilă. Ne putem inspira (niciodată IMITA) din stilul promovat de Sarah Jessica Parker, Daniel Craig,David Beckham sau Karl Lagerfeld.
Asadar, fiecare obiect vestimentar şi fiecare accesoriu pe care-l porţi, are o poveste. Povestea ta.
www.exploremag.ro

-august 2008
Auravorbesteprostii
Ne-a luat BAC-u’ !
Unde-s doi puterea creşte, unde-s mulţi e loc de petrecere. Şi nu orice fel de petrecere ci una în dulcele stil românesc cu bere, mici, artificii şi vedete multe şi mãrunte atât la propriu cât şi la figurat. Românul nu-i român destul pânã nu se-nfruptã din bucatele tradiţionale, pânã nu ia autograf de la vedeta favoritã( mai nou preferã actorii de telenovele) şi pânã nu-şi delecteazã privirea cu fete frumoase, mai ales deştepte şi în principiu dezbrãcate. Amatorii de autografe, adolescenţi în special, nu lipsesc niciodatã de la astfel de evenimente, întãrindu-mi convingerea cã oamenii au nevoie de vedete pentru cã au nevoie de modele de viaţã.
Astãzi, propun sã analizãm împreunã ce modele oferã mass-media româneascã şi de ce ne bat europenii obrazul pentru rezultatele cel putin dezastruoase obţinute de elevii români, consideraţi « mai deştepţi decât ai lor »,la examenul de bacalaureat şi nu numai ( nici cu tezele unice sau examenele de titualizare nu mi-e ruşine).Şi-ncep prin a vã mãrturisi cã de ceva timp încoace mã întreb : « Existã vreun milionar în dolari din România care sã fi trecut de BAC sau vreunul care sã fi obţinut o notã onorabilã la acest examen ? » Ei bine… nu prea-mi vin rãspunsuri în minte. Şi-am tot studiat « Top-ul celor mai bogaţi 300 de români », broşurã plinã de oameni care-au speculat, furat şi-mbogãţit peste noapte, oameni care acum se-impun, cer respect şi calcã-n picioare tot ce-nseamnã culturã, demnitate şi principii. Vã sfãtuiesc sã-i studiaţi, sã le priviţi fotografiile şi sã constientizaţi cã EI sunt modelul adolescenţilor de astãzi. Pe ei îi cautã lumea pe google, ei fac audienţã la televizor, ei umplu paginile tabloidelor şi dau tonul în materie de modã, maşini şi atitudine. Ei şi vedetele autohtone, majoritatea lipsite de personalitate şi talent.
Urmând zicala românesca « Aşchia nu sare departe de trunchi » şi-ntãrind-o cu vorbe de duh franţuzeşti « Tel per, tel fils », propun sã ne facem toţi vedete, sã plouã cu business-uri şi sã trãim fericiţi pânã la adânci bãtrâneţi, fãrã sã ne batem capul cu examene şi-alte prostioare pe care oamenii « de brand » le considerã de-a dreptul « out of fashion ». Pe ei, chiar n-avem curaj sã-i contrazicem !
www.exploremag.ro

-iulie 2008

AuraVorbeşteProstii
Generaţia de fotbalişti CUL
“Naţionala României are peste douãzeci şi douã de milioane de antrenori”, afirmã genial, într-un reportaj televizat, Dan Petrescu. Probabil singura declaraţie coerentã pe care am auzit-o în ultimele zile, majoritatea fiind nimic altceva decât ţopãrii ieftine şi injurii nefondate la adresa cui se poate.
În altã ordine de idei, la Campionatul European de Fotbal, ediţia 2008, am vãzut multe. Şi-aici mã refer la vocabular, atitudine, stil. Nu mai e nevoie sã spun cã fotbalul a devenit un mod de viaţã şi cã jocul de pe teren se continuã în viaţa de zi cu zi, rãmâne tot o competiţie dar una care defineşte opulenţa, bunul sau prostul gust, buna sau proasta creştere.Dac-ar fi sã pun punctul pe i, fotbaliştii sunt un MODEL pentru tânăra generaţie. Câştigã bine, se-mbracã scump( aş jigni conceptul de « modã » daca aş spune cã se-mbracã bine), se poartã ieftin, au femei frumoase (« e frumoasã foc, îi poartã noroc ») şi-nscriu pe unde pot…cãci Dumnezeu a lãsat multe porţi libere şi multe uşi deschise.American dream cu odeur de gazon, monşer.
Sã vorbim despre fotbalişti CUL. Şi pentru cã sfârşitul anului şcolar coincide cu Euro 2008, iatã şi ce diplome am pregãtit învãţãceilor noştri.
Premiul III- « Gelul de pãr dãuneazã grav posesiei balonului » se acordã foarte prost imbrãcatului Cristiano Ronaldo. Sfatul specialistului : Angajaţi-vã un stilist, un frizer şi daţi o fugã-n Statele Unite. Anastasia Soare vã aşteaptã pentr-o sprincenare ca la carte .Cu aceastã ocazie, poate vã mai puneţi la punct cu limba englezã.
Premiul II- « Piciorul de lemn » se acordã marelui perdant Adrian Mutu. Când nu-i cap, vai de picioare. Când e cocainã, vai de amândouă ! Sfatul specialistului : Domnul Mutu este-o cauzã pierdutã. Nu ne rãcim gura de pomanã !
Campionul, ole, ole, ole !! : Premiul I pentru « Formator al degeneraţiei urmãtoare »  dar şi premiul special pentru « Cel mai cul însurãţel de la Euro » se acordã liderului echipei franceze, Raymond Domenech, un antrenor care-a venit la campionat pregãtit… sã se însoare.
Pe mine mã nominalizez la categoria « Ioan Gurã de Aur » şi vã spun de pe acum cã Spania o sã câştige.Dacă merit sau nu premiu, vom afla pe 28 Iunie, după ora 21.45.Ne-auzim la o Sangria !
www.exploremag.ro

- iunie 2008
Auravorbesteprostii
Unde sã NU mergi în vacanţã!
Trenul din Franţa, cel care aduce vacanţa, a venit deja pentru unii şi s-a anunţat întârziat pentru alţii. Pentru cã deh, sunt oameni care studiazã, au de dat Bacalaureatul, mai au de dat Ministerul Educaţiei în judecatã pentru subiectele de la proba oralã şi mai au şi admitere la facultate… de preferat nu în România, ţara-n care fiecare cautã perfecţiune-n ceilalţi fãrã sã facã cel mai mic efort sã-şi observe defectele.Iar facultatea e un test psihologic ( dacã scapi teafãr de examinatorii antrenaţi parcã sã te angajeze la Nasa şi nu-ntr-o instituţie de stat care… treptat devine particularã, poţi sã pleci liniştit în vacanţã), economic (unde dai şi unde crapã… plicul) şi mai ales un test social ( pãi cum sã nu cedezi psihic când tu vii la facultate cu metroul, dormi pe tine dupã ce ai învãţat toatã noaptea pe covor, te gândesti la chirie, la întreţinere şi la alte chestii despre care, posesorii de Land Rover Freelander, iubitori de clubbing şi intretinuţi de familie n-au auzit în viaţa lor. Şi mai sunt şi cei mai buni din grupã. Mãi sã fie!).
Pâna sã ajungem aici, unii dintre noi şi unii dintre voi ( licentiaţi, freelanceri şi câte şi mai câte alte categorii de oameni)se gândesc deja la vacanţã. Puţin atipic pentr-o revistã de timp liber şi publicitate, propun sã cãutãm împreunã locaţii pe care NU meritã sã aruncãm banii pentru cã NU meritã sã incurajãm serviciile de proastã calitate şi lipsa de respect cu care suntem trataţi… pe buzunarul nostru.
Şi-ncep apoteotic cu litoralul românesc!Începe deci cu  placa stricatã din reclama cu ferestre „ Avem o ţarã frumoasã dar nu ştim sã ne vindem marfa, avem o ţarã frumoasã dar nu ştim sã ne vindem marfa …”. Avem sau n-avem ? A fost sau n-a fost ? În fine, eu zic sã facem o grevã turisticã ( deja se plâng hotelierii pe la televizor cã nu mai e ce-a fost, în materie de turism balnear). Începând de astãzi, niciun român sã nu mai meargã la mare în România! Sã nu mai mãnânce prost, sã nu mai fie tratat cu fundu’(rile), sã nu mai fie furat pe faţã, sã nu mai plãteascã pentru vila şi colecţia de maşini, bunuri pe care le deţin multi dintre patronii de pe litoral fãrã sã ofere ce promit, însã.
Dar nici Bulgaria nu-i o opţiune!Suntem suficient de acri şi fãrã sã mâncãm castraveţi bulgãresti puşi la murat.
Vara asta, eu zic sã stam acasã!Poluarea de la combinat şi „Valurile” de la Dunare asigurã un bronz perfect.Mai  „Eftin si bun” decât anul trecut!
www.exploremag.ro

-mai 2008
AuraVorbesteProstii
Proşti da’ mulţi
“A fost odata, o tara minunata/DIn pacate un pic, un pic cam populata/Cu tot felul de simpatici cu mintea poluata”
Fãrã sã-mi pese de consecinţe, am sã vã povestesc despre-o „pasiune”mai veche de-a mea şi cel puţin la fel de mistuitoare cum e televiziunea pentru Andreea Esca( cine-a cetit „Bunã seara România, bunã seara Bucureşti” ştie). Nu,dom’le, nu-i vorba despre lecturã ( cine-i mai înţelege p-alde Sweig şi Dostoievski şi mai ales … cine-i Anna Karenina ? O fi vreo copie infidelã de-a Annei Lesko. Mãi sã fie!), nici filmu’ nu-mi mai place ( de când a apãrut „Supravieţuitorul” lui Sergiu Nicolaescu mi-am promis cã nu mai calc la cinema…în Bucureşti cã la Galati nici sã vreau n-am unde) şi nu, n-aţi ghicit, nici shooping-ul nu mã mai atrage. De când cu posibilitãţile astea nelimitate de a pleca în strãinãtate, e floare la ureche sã mã urc în avion, sã mã duc pan’ la Londra- Paris-Milano ( New York şi Tokio sã mã mai aştepte cã acolo-mi trebuie vizã şi pânã o obţin,mai bine-mi cumpãr pantofi din Bucur-Obor). Şi apropo, le-am menţionat ( ţãrile, oraşele, chestiile  astea enumerate mai sus) pentru cã, bre, astea-s capitalele modei internaţionale. Asta pentru cei care scriu despre stil, ne dau nouã, muritorilor de rând indicaţii „preţioase”şi-şi cumpãrã falsuri perfecte, cu iz de Gucci, Chanel, Armani şi… Cavalli ( am vrut sã rimeze dar nu mi-a ieşit. Am sã consult un manual de stil. Anul ãsta dau Bac-ul şi nu vreau sã rãmân corigentã chiar la „lecţii despre stil”).
Am spus cã nu mã pasioneazã aia, ailaltã şi nici cealaltã. S-a cam terminat lista de opţiuni, aşa-i ? Dar nu întâmplãtor am lãsat la urmã pasiunea mea ,de-acum clasicã ,de a merge la „shopping”, dom’le.Pãi dupa ce te innoiesti şi devii un brand umblãtor unde-i cel mai indicat sã-ţi expui opulenţa? Club, bre, club! Cã-i cul şi-n rând cu lumea. În primul rând…în club nu se vorbeşte.„Norocurile” celor care, întâmplãtor, n-au cuvintele la ei. Pai un’ sã mai încapã dacã buzunaru-i ghiftuit cu bani ? Doar nu-n Jeep-ul cumpãrat în leasing şi care polueazã mediul, in rate cu dobândã.Nici mãcar poşeta Fendi nu-i suficient de încãpãtoare.Cã tre’ sã fie plic.Aşa zice moda. Ce-i de searã-i plic.
Cel mai mişto e cã, dom’le… în club nu-ncape caracteru’. Şi-i beton aşa. Cã ãsta, caracteru-i cel mai greu de cumpãrat.Copii ieftine.. se gãsesc la greu. Da’ poate cã m-am sãturat de fake-uri mizerabile şi vreau originalul. Pentru cã… de data asta îmi pasã.
www.exploremag.ro

- martie 2008
AuraVorbesteProstii
File de poveste: 1 an de Explore*
La început a fost povestea celor de la Paraziţii, un interviu care a debutat odatã cu  numãrul zero, prima apariţie editorialã Explore*. Dupã emoţiile de început, am decis sã „Ne punem în cap”, l-am tot ridicat în slavi pe Andrei Gheorghe, i-am  criticat pe cei care-s „Almost famous”şi-am fost toţi de acord cã „Eftin şi bun” nu prea se poate-n România, oricât de europeni am fi.
N-am neglijat nici muzica de calitate, am întocmit top-uri( „Lovestory”),am vorbit şi despre film („I choose not to choose life, I choose something else”), am acordat „Zmeura de Aur” dar am decernat şi premiul Oscar pentru cã nu-i drept sã fii drept doar cu cei care nu meritã aplaudaţi, premiaţi şi felicitaţi.
Am glumit noi ce-am glumit dar totdeauna constructiv, cu intenţii bune şi idei demenţiale. Iar ca drept dovadã, iatã c-a  trecut un an de când revista lansatã de Galleria Creative face furori pe piaţa de publicitate din Galaţi.
Am tot evitat sã fac urãri cu iz de festivism sau sã rememorez momente din trecut, aşa cum se-ntâmpla în astfel de situaţii, dar meritã sã vã spun cã, în urmã cu un an, am cunoscut doi oameni care au cu ce se lãuda, sunt adevãraţi profesionişti şi-au reuşit cu brio sã iasã din tipare,nu pentru a scandaliza ci pentru a oferi o alternativã. O alternativã pentru o piaţã de advertising destul de monotonã, aşa cum era, înainte de februarie 2007, cea gãlãţeanã. Marian Marin şi Tiberiu Ivan, „capetele limpezi” de la Galleria Creative nu s-au temut sã promoveze ALTCEVA, într-un oraş în care nu se-ntâmplã… mai nimic.Cel puţin din punct de vedere cultural. Şi-au reuşit sã se impunã vertiginos! Iar eu sunt mândra c-am fost antrenatã într-un astfel de proiect, mã frapeaza cã revista Explore* îmi citeşte gândurile şi mã frãmânt când ştiu cã voi îmi citiţi rândurile şi cã pot sau nu… sã vã dezamãgesc.
Dacã ai rãsfoit mãcar o datã, fugitiv, vreun numãr din Explore* sau dacã, dimpotrivã, ai toatã colecţia de reviste, nu poţi sã stai deoparte! Vino sã sãrbãtorim împreunã primul an din viaţa revistei tale de timp liber şi publicitate
!Petrecerea, masa şi dansul sunt anunţate cu surle şi trâmbiţe, sâmbãtã , 22 martie, la Club Viva!Pentru cã noi ştim cã cititorii noştri… sunt mai petrecareti decât ai lor!
www.exploremag.ro

- februarie 2008
AuraVorbesteProstii
Lovestory
Mi-e greu sã ţin prelegeri despre dragoste şi nu sunt fan Valentine’s Day. N-am nevoie de inimioare, balonaşe sau de-o zi specialã sã-mi iau inima-n dinţi şi sã-i spun cuiva „Te iubesc”! Poate doar de puţin curaj…dar mã tem cã nici comercianţii de briz-briz-uri n-or sã vândã asta prea curând. Uite-o idee revoluţionarã !!În fond, Valentine’s Day” este desemnatã a fi cea mai comercialã sãrbãtoare, o adevãratã strategie de marketing, inventatã şi promovatã, evident de cãtre americani.
Pânã şi filmele, piesele sau cãrţile cu subiecte siropoase se vând înzecit mai bine decât orice alte lucrãri de gen dar cu alte subiecte.
Şi dacã tot am pomenit de film, muzicã şi literaturã, ia sã facem noi un top cu cele mai bune şi cele mai… sã nu zicem proaste ci … mai puţin bune creaţii  de dragoste. Un Best and Worst, un fel de Oscar vs. Razzie Awards ( Zmeura de aur )
3,2,1… ACŢIUNE!
Cel mai bun film de amor :” Dancer in the dark”- pentru cã dragostea  nu înseamnã numai pasiune şi relaţii de cuplu
Cel mai prost film de amor :” The Notebook”- pentru cã scenariul este atât de rãsuflat şi penibil încât e de preferat sã pierzi douã ore din viaţã cu alte activitãţi… poate mai sãnãtoase
Cea mai bunã piesã de amor: Duran Duran- „Come undone” – dupã deviza „oldie but goldie”
Cea mai proastã piesã de amor : Madonna – „Material Girl” –pentru cã sunt atâtea fete materialiste astãzi, încât e trist sã existe şi-o melodie dedicatã lor. „Fetele bune” de ce nu se bucurã de-un astfel de privilegiu ?
Cea mai bunã carte de amor : „Bunicuţa” de Bozena Nemcova- pentru cã adevãratele iubiri încep din copilãrie şi nu sunt carnale.
Cea mai proastã carte de amor :”Memoriile unei gheişe”de Arthur Golden- pentru cã povestea în sine e banalã şi pentru cã autorul nu reuşeste sã fie convingãtor.
P.S: Topul de mai sus este pur subiectiv.Nu ezitaţi sã reacţionaţi… pro sau contra, pe adresa binecunoscutã!
Iubiţi cu foc şi purtaţi-i noroc… partenerului de viaţã. Deh, e Valentine’s!
www.exploremag.ro

- ianuarie 2008
AuraVorbesteProstii
Bend it like… Sorin Ghionea
Nu e treaba mea sã vorbesc despre sport, sã mã scuze domnul Pantea, dar nu ştiu ce mi-a venit luna asta. Am decis, aşadar  sã renunţ la filme în favoarea fotbalului. Nu, nu la propriu. Adicã n-o sã mã tolãnesc în pat sã urmãresc zi luminã meciuri de fotbal, ştiri sportive şi declaraţii incendiare marca Becali ( sincer, mi se pãreau mai interesante ale lui Cornel Dinu. Dacã tot avem elitişti în materie de culturã, e bine cã unii vor sã parã elitişti şi când vine vorba de fotbal. Pânã la urmã şi fotbalul este-o culturã, poate chiar un cult), ci o sã scriu despre OAMENII din fotbal. Nu-i chiar un oximoron, cu condiţia sã nu vã duceţi cu  gândul spre Mutu, Chivu, Beckham şi alte clişee de genul ãsta.
Nu întâmplãtor l-am ales „cap de afiş” pe Sorin Ghionea. Motivele mele sunt, poate, pur subiective. Fanii Stelei, fanii Oţelului sau fanii fotbalului în general, ştiu de ce. Ştiu cã Sorin Ghionea s-a nãscut şi-a locuit pânã acum patru ani în Galaţi. Ştiu cã n-a uitat de unde a plecat, ştiu cã se întoarce cât de des îi permite programul şi cã Bucureştiul nu i-a rãpit nici din  accent, nici bunul simţ şi nici respectul faţã de oamenii care conteazã pentru el.
Ceea ce ştiu eu este cã… am crescut profesional vorbind, alãturi de Sorin Ghionea.Îmi face-o deosebitã plãcere sã-mi amintesc de primul meu interviu şi sunt profund recunoscãtoare cã a fost el. Dacã se-ntâmpla sã fie Adi Despot ? Sau Tudor Chirilã-n toanele lui mai mult sau mai puţin bizare ? Pãi nu renunţam de tot la visul meu şi m-apucam serios de învãţat carte, de participat la olimpiade şi de tocit gramatica pentru admiterea la litere ? Altã opţiune n-aş fi avut şi nici acum nu sunt convinsã cã existã foarte multe. „I am a walking disaster”, zice Dj Pagal într-un mix foarte interesant pe care dacã nu l-aţi ascultat înseamnã cã nu vã reprezintã! Şi-i foarte bine!
Recitind tot ce-am scris pânã acum, mi-am dat seama cã nu ştiu sã vorbesc despre oameni, cã nu ştiu sã-i valorific aşa cum meritã sau cã nu ştiu sã-i critic în funcţie de greşelile lor. Cred, însã cã uneori reuşesc sã-i provoc la discuţii cel puţin interesante pentru cã-mi place pur şi simplu sã-i descopar. Haideţi sã-l descoperim împreuna pe OMUL Sorin Ghionea, eclipsat, poate, de postul de fundaş al echipei de top Steaua Bucureşti.Vã invit sã citiţi cele douã interviuri! Adresa o cunoaşteţi!
www.exploremag.ro

- octombrie 2007
AuraVorbeşteProstii
4.3.2…ACŢIUNE!
De mai bine de trei luni de zile încerc sã scriu un material despre dispariţia cinematografelor publice din provincie. Am adunat materiale, declaraţii dar nu gãsesc un rãspuns valid, o explicaţie plauzibilã care sã-i consoleze, pe de-o parte, şi sã-i stimuleze, pe de altã parte, pe cinefilii care-au închinat steagul în faţa deciziilor venite de sus.
Peste cincisprezece judeţe din România au rãmas fãrã cinematografe dar asta nu pare sã fie o problemã pentru nimeni. Nici mãcar premiul obţinut de Cristian Mungiu la Cannes,nu a stârnit interes, în sensul constructiv. Toatã lumea s-a înghesuit sã-l felicite, sã facã declaraţii publice şi sã aprecieze calitatea filmului. Dar asta nu poate compensa lipsa cinematografelor publice din România, deci imposibilitatea românilor de a vedea filmul devenit mândrie naţionalã, cu atât mai puţin tratamentul aplicat de Consiliul Naţional al Cinematografiei, proiectelor de anvergurã care poartã marca lui Cristi Puiu sau Cristian Mungiu.
Ceea ce pãrea imposibil la un moment dat, a devenit realitate. Filmul lui Mungiu, „4 luni, 3 sãptãmâni şi 2 zile”,a fost proiectat şi la Galaţi iar numãrul mare de spectatori prezenţi atât vineri la premierã cât şi sâmbãtã, pe parcursul celorlalte trei proiecţii, a dovedit încã o datã cã MAI AVEM NEVOIE SI DE…CINEMATOGRAFE! Pentru cã nu suntem o naţiune de hackeri, şi nici banii nu ne dau afarã din casã sã cumpãrãm dvd-urile cu fiecare film apãrut pe piaţã.
„4 luni, 3 sãptãmâni şi 2 zile” şi-ar merita, însã locul printre dvd-urile de colecţie. Şi nu pentru numãrul impresionant de premii pe care l-a obţinut în ultima vreme, nu pentru cã regizorul este român şi ne mândrim cu asta, ci mai ales pentru cã filmul ãsta vorbeşte despre NOI. Pentru cã s-a nãscut din necesitatea de a retrãi, chiar şi pentru câteva zeci de minute, o epocã decisivã în evoluţia noastrã ca indivizi.
O poveste despre prietenie, pe vremea când oamenii încã mai puneau preţ pe relaţiile interumane.Un film fãrã de care am fi fost „mai altfel, mai sãraci”.
www.exploremag.ro

-numarul 6, septembrie 2007
AuraVorbeşteProstii
“Eternal sunshine of a spotless mind”
Am trãit şi trãim în continuare între superficial şi supranatural. Fiţi atenţi ce declaraţii geniale am gãsit printre paginile revistelor şi publicaţiilor glamouroase din România şi nu numai. « Primul lucru pe care l-am fãcut când am ajuns în America a fost sã-mi cumpãr o pereche de jeansi Levi’s, din banii de bursã. Am bãut doar apã platã toatã luna ».Straşnicã investiţie, ai mari şanse sã te afirmi ! Pãcat cã nu ţi-ai dezvãluit identitatea. Probabil din motive de securitate. În Romania se furã ca-n codru.
« Într-o searã am întâlnit o fatã disperatã cã n-are o relaţie cu un tip care sã semene cu Brad Pitt. M-am întors spre ea şi i-am spus :”Ei bine, dacã asta este ceea ce-ţi doreşti, ar trebui sã arãţi şi tu precum Angelina Jolie! Aşa cã lasã dracului ginul ãla şi mişcã-ţi fundul la salã ». Ce spiritual e Jonathan Rhys-Meyers (actor Match Point, The Tudors) !Atât de spiritual încât şi-a bãtut joc de propriul talent şi-a acceptat sã joace-n « Alexander ».Ce-i « Alexander » ? E-o glumã proastã de-a lui Oliver Stone ( regizorul a nenumãrate filme de marcã printre care şi arhicunoscutul « The platoon »).
Tot Jonathan Rhys Meyers gãseşte pretexte pentru implicarea lui socialã egalã cu 0. « Mi se pare narcisim din cale-afarã sã fac opere de caritate. ( Cu o voce pompoasã) : « M-am decis sã renunţ la actorie timp de şase luni şi sã lucrez într-un orfelinat, apoi sã mã întorc pe moşia mea şi sã câştig un Oscar pentru spiritualitatea recent dobînditã ».Asta sã i-o spui Mihaelei Radulescu !Şi roag-o sã nu se mai întoarcã niciodatã pe sticlã ! Inventãm noi « Oscar-ul » de România şi-i dãruim mai multe statuete !
Pentru cã-i cel mai kinky interviu pe care l-am citit în ultima vreme, o sã inchei tot cu o declaraţie de-a lui Jonathan Rhys-Meyers. “Am fost dat afarã de la şcoalã pentru cã nu prea dãdeam pe-acolo. Şcoala este total diferitã în Irlanda faţã de cea din Statele Unite. Acolo nu poţi sã zici : « Hai sã iau Lexus-ul meu decapotabil şi sã trec pe la liceu pentru douã ore de algebrã. »La mine în ţarã, dacã un profesor iţi dã una-n cap, sigur ai meritat-o. Probabil eşti un tãntãlãu şi jumãtate ! » În România dacã ai Lexus nu-ţi dã nimeni în cap. Partea bunã e cã dacã n-ai Lexus, n-ai cum sã fii « un pãmpãlãu şi jumãtate » ! Give us your Lexus for two hours and you’ll never be the same again!
www.exploremag.ro