AuraVorbesteProstii

Cãlin Goia, Voltaj:
„A trecut vremea pentru  <<sex, drugs and rock and roll>>
Marţi, 4 septembrie 2007, Casa de culturã. Concert în are liber. Voltaj. Turneu “MSD2″. Invitaţi sã cânte în deschidere Class-”Bunã seara Tulcea”!Organizatori imposibili.”Aveţi voie sã fotografiaţi doar cinci minute. Avem aparaturã p-aici”. Aparaturã cât sã tot susţii concerte live la nesfarsit. Atmosferã pe mãsurã. Ropote de aplauze, strigãte de încurajare şi-un public pregãtit sã primeascã energie.Ce oferã, la rândul lui ? Devotament.”Volteam-alãturi de Voltaj în toatã ţara”.
Tind sã cred cã muzica este un schimb necondiţionat de energie. Iar dacã am dreptate, înseamnã cã marţi seara nu am asistat la un concert, ci la o apropiere specialã între oameni care împart bucurii şi nostalgii. Voltaj şi publicul gãlãţean.
- Aţi cântat în nenumãrate rânduri atât pentru plãtitorii de bilete cât şi pentru amatorii de concerte în aer liber. Unde vã simţiţi respectaţi cu adevãrat ca artişti ?
Respectati ca artişti ne simţim atunci când organizãm noi turneele şi muncim pentru a crea efecte speciale, un decor deosebit, cum aţi putut vedea şi în seara asta la Galaţi. În momentul în care totul decurge bine, tehnic vorbind, ai largheţea sã te desfãşori aşa cum iţi doreşti pe scenã şi poţi antrena publicul, poţi comunica altfel. Nu conteazã foarte mult unde cânţi ci oamenii cu care interacţionezi.Şi totodatã sprijinul financiar.Noi am avut norocul sã colaborãm cu un sponsor generos care ne-a ajutat foarte mult în organizarea turneului „Voltaj MSD2”. Nu neg, însã cã ar fi ideal ca publicul sã plãteascã bilet atunci când vine sã te asculte live.
- Ai pomenit de sponsor. Asocierea trupei Voltaj  cu o binecunoscutã marcã de bere poate fi numitã… compromis artistic?
Am fost selectivi şi am avut grijã sã colaborãm cu brand-uri de calitate, deci n-a fost vorba de compromis ci de un parteneriat prolific pentru ambele pãrţi implicate.
- Publicul vã iubeşte. Au demonstrat-o în nenumãrate rânduri,vorbesc de la sine top-urile, vânzãrile albumelor şi numãrul mare de concerte. Cum vã privesc criticii?
Criticii au fost uşor sceptici la început. Ne-au tot cãutat nod în papurã. Nu mai spun cã  acum ne acuzã ca am  schimbat stilul şi c-am fi devenit… comerciali.Când am lansat piesa „Albinutza” iarã, au început sã spunã cã mesajul melodiei este unul defãimãtor la adresa sex-ului feminin. Nu ne-au deranjat nicio clipã afirmatiile lor pentru cã am cântat întotdeauna cum am simţit, am cântat şi cântãm despre noi, pentru oamenii ca noi. Nu avem  frustrãri pentru cã am fãcut totul din pasiune
- Astãzi, muzica a devenit o industrie. Reuşesc artiştii sã fie şi… buni afacerişti?
Nu au încotro. A trecut vremea pentru  „sex, drugs and rock and roll”, vremea artistilor boemi ,interesati numai de partea artistica a muzicii. Acum e foarte important sã te mobilizezi, sã ai grijã de partea financiarã, sã fii cu picioarele pe pãmânt, sã te implici  în organizarea concertelor. Şi societatea e alta. Noi trãim în România unde artiştii nu sunt atât de privilegiaţi precum cei din State.
- Piesa „MSD2” are un mesaj social bine conturat. Poate muzica sã schimbe ceva, sau scopul ei e pur comercial ?
Muzica, sportul, … pot schimba ceva prin valoare! De fapt, asta am încercat sã subliniem cu ultimul nostru single. Nu ştiu dacã mulţi au înţeles  asta. Am încercat sã transmitem un mesaj optimist. Asta facem de fiecare datã, cu fiecare piesã. În România şi cred cã nu numai, se merge pe principiul „Good news, no news” (n.r. „Veştile bune nu sunt ştiri”). În videoclipul piesei am evidenţiat partea bunã a lucrurilor, din dorinţa de a arãta cã românii nu sunt catalogaţi corect. Românii nu sunt numai peşti, târfe, hoţi. Avem valori deosebite pe care nu întotdeauna ştim sã le apreciem. A transmite un mesaj social nu înseamnã a promova lucrurile negative, cel puţin nu asta ne dorim noi.
- Piesa „20” poate fi consideratã  imnul nostalgicilor din România. Care sunt nostalgiile lui Cãlin Goia ?
20 de ani… perioada asta a fost cea mai frumoasã pentru mine! Îmi amintesc cã mergeam la mare cu prietenii în fiecare varã, împãrţeam în trei o porţie de cartofi prãjiţi,locuiam la comun şi ne bucuram de viaţã,cu bune şi cu rele.Piesa „20” vorbeşte despre noi şi probabil despre fiecare om care a depãşit aceastã etapã. E imposibil sã nu-ţi fi dorit mãcar o datã sã te întorci în timp.
Aura Dajbog

 Karen Freeman, New York Times:

„Traian Bãsescu este considerat un reformator”
Prezentã în România pentru a promova „Tendinţe actuale în presa americanã” printr-un workshop adresat elevilor de liceu, jurnalista de origine americanã şi-a exprimat interesul profesional faţã de preşedintele României, Traian Bãsescu ,şi a vorbit deschis despre tinereţea presei democratice în ţãrile est-europene.
- Care credeţi cã sunt problemele cu care se confruntã presa est-europeanã, implicit presa româneascã ?
România nu a avut foarte multã vreme dreptul la presã liberã şi cred cã în momentul de faţã începe sã se dezvolte conform vremurilor, într-un spirit democratic.Din pãcate, nu multe publicaţii aspirã la obiectivitate şi au tendinţa sã-şi impunã punctul lor de vedere. Nu e neapãrat o problemã, dar fiecare om meritã sã primeascã o informaţie exactã pe care s-o digere de unul singur şi  care sã-l îndemne la a lua mãsuri împotriva lucrurilor negative care se întâmplã în societatea sa.Presa, pânã la urmã, educã şi îndeamnã la  spirit civic.
- Aţi vorbit despre spiritul civic care ar trebui cultivat încã din şcoalã. Tinerii români nu prea citesc presa scrisã. Credeţi cã poate fi una din cauzele lipsei lor de reacţie la problemele de actualitate ?
Situaţia este aceeaşi în Statele Unite. Tinerii nu sunt pasionaţi de presa scrisã, cumpãrã o groazã de reviste adolescentine sau tabloide care vorbesc fãrã perdea despre viaţa celebritãţilor. Atunci când încearcã sã citeascã un ziar serios sunt, parcã, derutaţi pentru cã nu sunt familiarizaţi cu personajele şi cu oamenii prezenţi acolo. Se întâmplã ca atunci când încerci sã urmãreşti un şou de televiziune de la jumãtate.
- În momentul de faţã, în România se vorbeşte foarte mult despre tabloidizare. Care sunt preferinţele occidentalilor în materie de presã scrisã ?
Tabloidizarea este un fenomen care a luat amploare în ultimii ani pentru cã tot mai mulţi  oameni au încetat sã mai caute ştiri, materiale de substanţã. Vor doar sã se amuze. În America sunt foarte prost vãzute astfel de publicaţii şi se vând în supermarket-uri. Niciodatã alãturi de ziare serioase.
Avem câteva cotidiene naţionale care se bucurã de succes. Sunt citite zilnic de mai bine de un milion de oameni care tind sã fie informaţi şi educaţi din punct de vedere civic. Şi ziarele locale sunt
foarte bine cotate.
- Cât de important este pentru un jurnalist sã aibã studii de specialitate ?
Jurnalismul a fost inclus în învãţãmântul superior abia în secolul XX, ceea ce înseamnã cã pânã atunci nimeni n-a studiat acest domeniu.Majoritatea jurnaliştilor care lucreazã astãzi nu au urmat o facultate de profil ci au fost iniţiati de angajatori. O metodã foarte bunã de a învãţa, cred eu.
Astãzi, e foarte important sã studiezi jurnalismul pentru cã angajatorii preferã oameni deja instruiţi. Nu mai au rãbdarea necesarã sã-i ajute şi timpul îi preseazã.
- Ce a însemnat pentru dumneavoastrã experienţa „New York Times”?
Cred cã orice nouã experienţã înseamnã sã mai urci o treaptã cãtre ceea ce-ţi doreşti sã faci cu adevãrat.
La New York Times am descoperit presa adevãratã şi oameni pasionaţi de ceea ce fac. Oameni care vãd în profesia de jurnalism o oportunitate de a învãţa câte ceva nou, în fiecare zi şi care îşi asumã responsabilitatea de a fi pionii principali din societatea lor. În momentul de faţã continui sã colaborez cu ei. M-am mutat în Dublin alãturi de soţul meu care predã jurnalismul la Universitate şi mi-e imposibil sã fiu în continuare editor. Profit de faptul cã mã aflu în România şi intentionez  sã scriu un interviu cu preşedintele Bãsescu. Nu cred cã o sã reuşesc pentru cã mã amâna de fiecare datã foarte politicos.
- Care este imaginea preşedintelui Basescu în presa internaţionalã ?
Traian Bãsescu este considerat un reformator mai ales de cãtre americani şi i se atribuie mare parte din lucrurile bune care s-au întâmplat României, în ultimii ani. Occidentalii nu cunosc foarte multe  despre România, afarã de perioada foarte grea prin care aţi trecut înainte de ’89 dar şi faptul cã, în momentul de faţã, sunteţi membri ai Uniunii Europene.
- În prezent, milioane de oameni utilizeazã internetul. Poate fi o ameninţare pentru presa scrisã, în viitor ?
Dimpotrivã! Eu cred cã internetul ajutã presa scrisã şi lucrurile vor evolua din acest punct de vedere. Nu numai cã oamenii au ocazia sã citeascã online  publicaţii din toatã lumea, dar jurnaliştii la rândul lor pot obţine informaţii preţioase.
Evident, existã şi aspecte negative. De pildã, informaţiile eronate sau excesul de trivialitate. Dar pot fi uşor evitate pentru cã oamenii vor avea în continuare dreptul de a alege.
Aura Dajbog