AuraVorbesteProstii

Printre primele interviuri pe care le-am realizat s-a numarat si cel cu Adrian Despot. Aveam 14 ani si ma fascina, de ce sa nu recunosc, siguranta de sine pe care o afisa cu fiecare aparitie, Adrian Despot.Am admirat intotdeauna la ceilalti calitatile pe care eu nu le am.Cu cateva zile in Galati se anuntase un concert fulminant Vita de vie. Daca imi amintesc bine, era un turneu in colaborare cu Holograf si pe atunci ( nu stiu daca mai exista) trupa 69. Am insistat la redactie sa merg sa scriu despre concert si eventual, daca voi avea ocazia, sa fac si interviuri. Nu aveam legitimatie si era destul de riscant dar m-am dus cu un singur gand : sa-l cunosc pe Adi Despot si sa vad daca sunt capabila sa sustin o conversatie cu el. Pare stupid ceea ce spun,dar era o provocare la care nu vroiam sa renunt.
« Ploua infernal » iar eu incercam sa ajung la concert. Imi scrisesem din timp intrebarile ( acum urasc ideea de a face intrebarile de acasa si mai ales de a aparea in fata interlocutorului meu cu foaia de hartie)si ma framanta ideea ca ar putea fi banale. Acum cand le recitesc ( se mai intampla… sunt nostalgica  ) mi se par destul de « ciudate » sa nu repet cuvantul « banal ». Chiar cred ca ar fi meritat sa-l intreb lucruri cu adevarat valoroase care sa-l puna in lumina pe el asa cum este. Atunci nu am reusit ! Dar cred ca este printre putinele interviuri de care o sa-mi amintesc cu cea mai mare placere, mai ales ca de trei ani de cand s-a consumat experienta interviului, m-am indragostit iremediabil de cuvantul « complezenta ». De ce ? Asta nu va mai spun !Prietenii stiu de ce.
“Muzica tine de subiectivism”

- crede Adrian Despot ,solistul trupei Vita de vie

Datorita atitudinii sale boeme si exigentelor ridicate in materie de muzica, Adrian Despot, solistul formatiei de rock Vita de vie, este catalogat drept « inaccesibil ». In contradictie, poate, cu tot ce credeati pana acum despre acesta, iata-l vorbind despre « cea mai frumoasa meserie din lume ».
- In Galati vin de regula trupe destul de comerciale. Cum a primit publicul galatean recitalul si mesajul transmis de Vita de vie ?
Galatiul este pe primul loc in lista preferintelor noastre cand vine vorba de orasele unde cantam. Concureaza cu Brasov-ul, e adevarat, dar daca stau bine sa ma gandesc, sunt la egalitate. Asta spunem noi, Vita de vie, de vreo patru ani incoace.
- Artistii, in general, au un alt ritm de viata. Ce efecte are acesta asupra laturii sale umane ?
Efectele vietii de artist, probabil ca se vor resimti ceva mai tarziu. In momentul de fata cred ca avem cea mai frumoasa meserie, daca o pot numi meserie, din lume. Facem ceea ce ne place si castigam si bani. E fantastic ! Intr-adevar poate fi epuizant, la un moment dat. Trebuie sa va ganditi la noi, artistii ca la niste sportivi de performanta. Ei au o activitate limitata. Imi doresc sa avem energia necesara si la saizeci de ani, asa incat sa putem canta « Basul si cu toba mare ».
- Cand vine vorba de concerte, sunteti selectivi ? Acceptati sa apareti pe aceeasi scena cu formatii reprezentative pentru alte genuri muzicale ?
Am refuzat diferite concerte din cauza sonorizarii proaste sau pentru ca luminile nu mergeau. Unii spun ca tine de curaj sa refuzi un concert dar eu cred ca tine in primul rand de respectul fata de tine si fata de cei care te asculta. Vita de vie nu este o trupa underground ci o trupa care se adreseaza publicului larg. Cu cat ne asculta mai multa lume, cu atat mai bine. Nu cred ca exista limite ! Putem sa cantam si coumnitatii turce si aztece, daca mai exista. Mesajul este acelasi.
- Aveti o atitudine nonconformista. De unde vine ea ?
Nu, nu suntem deloc nonconformisti. Suntem niste oameni comuni, chiar si incercam sa transmitem un mesaj pe scena. Cred ca de aici vine nonconformismul. Suntem noi insine. E un mare risc pentru unii.
- Se mai poate pune probleme ca o trupa cu experienta si vechime pe piata rock din Romania, sa adopte un gen muzical mai bine primit de public decat ceea ce faceti la ora actuala ?
Asta este o intrebare cu raspuns inclus. Atat eu cat si ceilalti membri ai formatiei avem in paralel proiecte diferite de stilul pe care il abordam acum la Vita de vie. Eu de exemplu, sunt implicat intr-un proiect dance cu alti doi baieti.
- Ce parere ai despre ideea americana, promovata mai nou si de romani, cum ca muzica este o industrie ?
Da ! Muzica este o industrie ! Nu incape  indoiala !
- Intr-un interviu recent ai declarat ca toata muzica este comerciala dar ca depinde foarte de mult de calitatea ei. Exista un tipar de muzica buna si muzica proasta ?
Tine foarte mult de educatia, stilul de viata, cultura celui care apreciaza muzica. Fiecare acorda note muzicii influentat fiind de aspectele pe care tocmai le-am precizat.Din punctul meu de vedere este o chestiune de subiectivism. Nu exista tipare in muzica ! Cel putin nu in 2004.
- Cum arata anul 2004 pentru formatia Vita de vie ? Ce planuri de viitor aveti ( am incercat sa evit intrebarile tipar, dar de data asta… nu am reusit )
Avem in plan sa scoatem multe albumele, multe piese, multe concerte peste tot in tara si ne dorim sa facem cat mai multi copii ( !).Dragii mei, sa fie bine !

Aura Dajbog

Am avut intotdeauna o idee preconceputa, si anume aceea ca presa adevarata exista doar la Bucuresti. Nici nu-mi mai amintesc bine varsta la care am hotarat ca viitorul meu se va lega in mod fericit de acest oras, unde totul merge ca pe roate,vedeam si inca mai vad ( asta pana ma voi lovi de
pragul de sus, cum se spune) in Bucuresti o adevarata Mecca! Vad profesionisti, oameni capabili, oameni entuziasti cu multe initiative pe care blazarea nu-i incearca decat foarte rar, probabil cand vad figuri becaliene pe la televizor.
De ceva vreme, m-am convins ca si in Galati poti face lucruri frumoase, poti gasi oameni ALTFEL care sa te marcheze, sa-ti creioneze drumul ceva mai clar decat l-ai creionat tu in copilarie cand te jucai de-a stirile ,uitai ziarele imprastiate prin toata casa si consumai copaci intregi de hartie doar ca sa spui de nenumarate ori BUNA SEARA SI BUN GASIT LA STIRI ( fenomenul Pro TV… dar fenomentul ala de demult.. fenomenul unei televiziune lipsite de Teodore, Ioane, Amalii, Iulii, Banici si altii ca ei , care canta de zor manele pe imnul national). Nu fac reclama, v-o spun cu mana pe inima… vreau doar sa mentionez ca se intampla in Europa, intr-o tara despre care unii cred ca ar fi un cartier select in America de Sud, adica Romania, intr-un oras care iese din anonimat doar pentru cunoscatorii de geografie, adica Galati, intr-o zona unde simti doar parfumul teilor si dai cu ochii de club Pasha… se intampla ca VIATA ta sa fie LIBERA!
De cinci ani am invatat ce inseamna sa fii liber! Si nu suna doar al naibii de bine titlul asta, cum imi spuneau baietii de la Zdob si zdub intr-o doara… ci suna real , o realitate din care poti si tu sa faci parte!

Realitatea cifrelor

“Viaţa liberă”, un ziar de top

“Viaţa liberă” nu are rival în Galaţi. Este o realitate de ani de zile, consfinţită, încă o dată, de cel mai recent top al firmelor gălăţene, dat publicităţii de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură la sfârşitul săptămânii trecute. Un top al profiturilor, deci un top al adevărului, pentru că, într‑o economie de piaţă, profitul este cel mai important indicator.
Nu ne putem compara cu Arabesque sau cu Damen, dar ne putem compara cu cei care au aceeaşi meserie ca şi noi: ziaristica. Iată de ce suntem onoraţi de premiul I, acordat de Camera gălăţeană la categoria “Editarea ziarelor - întreprinderi mijlocii”.
Mai mult, “Viaţa liberă” este singura firmă care, având ziarul ca obiect principal de activitate, a reuşit să intre, cu un profit brut de 10,5 miliarde lei vechi, în rândul celor mai profitabile o sută de societăţi comerciale ale Galaţiului. Şi nu pe ultimele locuri! Iar dacă adăugăm şi locul 9 în România, pe care “Viaţa liberă” îl ocupă în Topul naţional al IMM‑urilor, anunţat la sfârşitul lunii octombrie la Palatul Parlamentului, atunci chiar că nu mai e nevoie să vă explicăm de ce suntem mândri.
Pe o piaţă media aglomerată, în care presa scrisă trebuie să facă faţă televiziunilor tot mai agresive şi mai numeroase, iată că “Viaţa liberă” rămâne un brand recunoscut şi respectat. Iar acest lucru vi‑l datorăm şi dumneavoastră, cei care ne citiţi zi de zi şi fără de care noi n‑am exista.
Text: Cristinel Luca
Foto : Aura Dajbog

Oameni, ani, viaţã
A fost odatã … IRIS
Nu existã artist bun, artist mai puţin bun sau artist prost. Existã ARTIST şi atât ! Existã nume care au fãcut istorie cu un cântec, cu un vers, cu un mesaj bine definit în care s-au regãsit generaţii întregi.Oricât de pesimişti suntem atunci când vorbim despre muzica româneascã, nu putem contesta valoarea trupelor autentice cu tradiţie, care cântã cu sufletul deschis, de câteva decenii, pentru Sãli arhipline.Din acest punct de vedere, trupa Iris este cel mai potrivit exemplu. Mi-am propus, însã, ca prin acest interviu sã-l cunoaştem mai bine pe Cristi Minculescu, solistul legendar al trupei Iris, un mare artist şi un mare om… în felul sãu.
- « Vino pentru totdeauna » pare un nume predestinat. De ce aţi ales sã intitulaţi astfel turneul naţional Iris  ?
E greu sã explic acum asta. Piesa are un an şi jumãtate. Aşa a fost sã fie, aşa i-am dat titlul. E adevãrat, se leagã în mod fericit cu numele turneului.
- Aşadar, nu poate fi vorba despre o eventualã retragere a trupei Iris şi implicit realizarea unui material “Best of”.
La comerciali, “Best of”-ul implicã, de regulã, lipsã de inspiraţie.O eventualã retragere…nu, nu se pune problema, încã.
- Ce înseamnã pentru un artist rock, cu o experienţã de mai bine de treizeci de ani de muzicã, sã se integreze în show-biz-ul românesc de astãzi ?
În România nu poate fi vorba despre… tradiţie în materie de show-biz pentru cã înainte de revoluţie nu a existat aşa ceva. E foarte greu sã punem bazele unui show-biz puternic pentru cã totul ţine de mentalitate. Cât priveşte rock-ul… nu degeaba este numit rock românesc… se vinde doar în România.Ca sã penetrezi Marea Britanie, de pildã, este foarte greu pentru o trupã din est. E greu şi pentru trupele lor. Concurenţa este acerbã.
- Care sunt criteriile pe care trebuie sã le îndeplineascã un artist, o trupã, asa încât  muzica sa sã poatã fi consideratã de calitate ?
Nu sunt în mãsurã sã dau cu pãrerea.Sau poate aş putea sã mã exprim… dar în momentul de faţa nu mã intereseazã decât Iris.Eu mã implic la Iris.Nu am timp şi nici nu vreau. Nici pe noi nu ne-a ajutat nimeni atunci când ar fi trebuit.
- Aţi ales sã cânte în deschiderea concertului din aceastã searã VooDoo, o trupã diferitã, credem noi, de stilul Iris…
Organizatorii sunt cei care se ocupã de asta… intrebaţi-i pe ei, eu nu am nicio treabã ! Iar dacã sunt diferiţi… e foarte bine, nu am nimic împotrivã.
- Cum catalogaţi muzica pe care o fac tinerii din România ?
Nu ascult nimic de trei ani!Nu ascult nici discuri, nici radio, nimic !
- Aveţi sprijinul unui post de radio, în realizarea acestui turneu. Afirmaţia dumneavoastrã poate fi consideratã o anti-reclamã !
Şi ce ? Asta înseamnã cã ascult Europa Fm ? Asta e viaţa… sunt de vinã vremurile ! Chiar dacã aş vrea sã ascult altceva sau sã-mi canalizez energia spre altceva nu am timp.
- Sunteţi nostalgic ?
Depinde ce înţelegi tu prin nostalgic. Îmi aduc aminte cu plãcere de vremea cand eram în proiect, când nu mã nãscusem încã ( zâmbeşte sarcastic).Mai am aşa câte un şarpe în gând… mai ales când mã gândesc la anii ce vor veni. Poate cã era mai bine sã fi fost afarã, dar nu îmi pare rãu…
- Consideraţi cã Integrarea României în Uniunea Europeanã ar fi o şansã pentru artiştii români, de a se afirma peste hotare ?
Nici vorbã !Integrarea României în Uniune nu certificã nimic pentru nimeni în niciun domeniu. Ne aşteaptã trei ani cumpliţi.
- Din experienţele de interviu cu alţi artişti români, am aflat cã nu e uşor sã diferenţiezi artistul de om. În cazul dumneavoastrã, cum stau lucrurile ?
Artist sunt douã ore pe zi… în rest sunt  om. Omul face haina, omul face pe om…
- Aţi spus cã publicul din Galaţi a fost magnific. A venit din suflet aceastã afirmaţie, sau a fost complezentã ?
Ieri am început turneul la Constanţa şi pot spune cã publicul a fost la fel de receptiv şi de activ, totodatã. Adicã, aşa cum aţi observat, în concerte nu prea mai cânt eu versurile… publicul le ştie deja foarte bine, mã acompaniazã, uneori chiar mã acoperã. Îmi doresc sã aud vorbe bune despre prestaţia noastrã, în special, nu despre reacţiile publicului ( !).
- Vasile Şeicaru, spunea în trecut, cã publicul işi depãşeşte atribuţiile şi cã la un concert, ar trebui artistul lãsat sã cânte, mai puţin spectactorii, în ciuda faptului cã ştiu versurile foarte bine…
Nu comentez afirmaţiile lui Vasile. E problema lui. Mie-mi convine ( pare entuziasmat, chiar) ! În curând o sã ajungem sã cumpãrãm şi noi bilete.
- Sunt convinsã cã aveţi şi alte preferinţe în materie de muzicã, pentru care aţi cumpãra bilete oricând…
Am dinozaurii, adicã Led Zeppelin, Deep Purple, White snake, The Rolling Stone, artişti care cântã de foarte multã vreme şi au intrat în istoria muzicii, fãrã îndoialã! Lumea vine  sã-I vadã în viata, în activitate… pe ei nu-I vede nimeni în glorie, cum se întâmplã cu unii interpreţi.
- Ce înseamnã “ani de glorie” pentru o formaţie cu experienţa celor de la Led Zeppelin, de pildã, şi de ce nu, pentru o formaţie precum Iris, care a impus un curent în România ?
Noi nu am avut ani de glorie, am avut o activitate constantã, normalã într-un sistem ciudat, bizar… şi original de show-biz, mai ales dupã anii ’90.
- Cum era înainte de ’90. Regimul comunist a îngrãdit actul artistic al formaţiei Iris ?
Da, am fost îngrãdiţi foarte mult dar pe cât eram de cenzuraţi sau chiar interzişi pe atât de mult am câştigat simpatia publicului. Am avut trei suspendãri, ultima trebuia sã fie definitivã dar am avut noroc. S-a creat aşa…o atmosferã ciudatã… s-a fãcut vâlvã pe marginea faptului cã am fost suspendaţi. Unii ne iubesc şi din poveşti. Ãştia micii, cel puţin, ştiu mai multe despre noi de la pãrinţi, bunici…
- Se ascultã rock din snobism în România ?
În niciun caz! Şi chiar dacã ar fi venit la concert doar ca sã-i vadã vecinul, vecina sau prietenii de familie, pe mine nu mã deranjeazã. Foarte bine ! Dacã au luat bilet şi nu au intrat gratis…e în favoarea noastrã. Dacã vor cumpãra albumul şi mai bine !
- Cum sunt fanii adevãraţi Iris ? Prin ce-I putem deosebi ?
Poate cã sunt subiectiv… dar eu cred cã fanii Iris sunt cei mai buni din toate punctele de vedere.
- Sunteţi la început de turneu. Cu ce gânduri porniţi în continuare prin ţarã ?
Cu gânduri foarte bune ! Îi aşteptãm pe toţi cei care iubesc Iris şi muzica rock în general sã vinã la concertele noastre cãci de restul ne ocupãm noi.M-am bucurat teribil cã oamenii au venit în numãr atât de mare , astãzi la Galaţi, ieri la Constanţa… cãci au fost zile cu meciuri şi nici vremea nu a fost atât de bunã.
- Vorbiţi cu mult entuziasm despre fotbal şi consideraţi cã este chiar un posibil concurent  pentru concertele Iris. Sunteţi microbist ?
Nu, eu sunt efectiv bolnav dupã fotbal. Ţin cu Universitatea Craiova cãci am locuit cu mult timp în urmã la Craiova. Aştept sã vinã vremuri mai bune şi pentru aceastã echipã.
Aura Dajbog

Cand faci un interviu cu Parazitii iti asumi inainte de toate raspunderea asupra starii tale interioare! E clar ca nu o sa pleci vie de acolo, oricat ai fi de pregatit sau de binevoitor! Cand insa mergi inarmat cu de toate, implicit cu replici in defensiva, si gasesti niste oameni normali, amabili si de bun simt… incepi sa te gandesti daca oamenii respectivi chiar cred in ceea ce canta! Va spun eu, cred! Pentru ca sunt ARTISTI si stiu bine sa diferentieze ( din anumite puncte de vedere) OMUL DE ARTIST! Sa vedem insa ce spun ei!