Archive for noiembrie 2006
Vita de vie, Galati, septembrie 2004 – interviu A.D
“Muzica tine de subiectivism”
- crede Adrian Despot ,solistul trupei Vita de vie
Datorita atitudinii sale boeme si exigentelor ridicate in materie de muzica, Adrian Despot, solistul formatiei de rock Vita de vie, este catalogat drept « inaccesibil ». In contradictie, poate, cu tot ce credeati pana acum despre acesta, iata-l vorbind despre « cea mai frumoasa meserie din lume ».
- In Galati vin de regula trupe destul de comerciale. Cum a primit publicul galatean recitalul si mesajul transmis de Vita de vie ?
Galatiul este pe primul loc in lista preferintelor noastre cand vine vorba de orasele unde cantam. Concureaza cu Brasov-ul, e adevarat, dar daca stau bine sa ma gandesc, sunt la egalitate. Asta spunem noi, Vita de vie, de vreo patru ani incoace.
- Artistii, in general, au un alt ritm de viata. Ce efecte are acesta asupra laturii sale umane ?
Efectele vietii de artist, probabil ca se vor resimti ceva mai tarziu. In momentul de fata cred ca avem cea mai frumoasa meserie, daca o pot numi meserie, din lume. Facem ceea ce ne place si castigam si bani. E fantastic ! Intr-adevar poate fi epuizant, la un moment dat. Trebuie sa va ganditi la noi, artistii ca la niste sportivi de performanta. Ei au o activitate limitata. Imi doresc sa avem energia necesara si la saizeci de ani, asa incat sa putem canta « Basul si cu toba mare ».
- Cand vine vorba de concerte, sunteti selectivi ? Acceptati sa apareti pe aceeasi scena cu formatii reprezentative pentru alte genuri muzicale ?
Am refuzat diferite concerte din cauza sonorizarii proaste sau pentru ca luminile nu mergeau. Unii spun ca tine de curaj sa refuzi un concert dar eu cred ca tine in primul rand de respectul fata de tine si fata de cei care te asculta. Vita de vie nu este o trupa underground ci o trupa care se adreseaza publicului larg. Cu cat ne asculta mai multa lume, cu atat mai bine. Nu cred ca exista limite ! Putem sa cantam si coumnitatii turce si aztece, daca mai exista. Mesajul este acelasi.
- Aveti o atitudine nonconformista. De unde vine ea ?
Nu, nu suntem deloc nonconformisti. Suntem niste oameni comuni, chiar si incercam sa transmitem un mesaj pe scena. Cred ca de aici vine nonconformismul. Suntem noi insine. E un mare risc pentru unii.
- Se mai poate pune probleme ca o trupa cu experienta si vechime pe piata rock din Romania, sa adopte un gen muzical mai bine primit de public decat ceea ce faceti la ora actuala ?
Asta este o intrebare cu raspuns inclus. Atat eu cat si ceilalti membri ai formatiei avem in paralel proiecte diferite de stilul pe care il abordam acum la Vita de vie. Eu de exemplu, sunt implicat intr-un proiect dance cu alti doi baieti.
- Ce parere ai despre ideea americana, promovata mai nou si de romani, cum ca muzica este o industrie ?
Da ! Muzica este o industrie ! Nu incape indoiala !
- Intr-un interviu recent ai declarat ca toata muzica este comerciala dar ca depinde foarte de mult de calitatea ei. Exista un tipar de muzica buna si muzica proasta ?
Tine foarte mult de educatia, stilul de viata, cultura celui care apreciaza muzica. Fiecare acorda note muzicii influentat fiind de aspectele pe care tocmai le-am precizat.Din punctul meu de vedere este o chestiune de subiectivism. Nu exista tipare in muzica ! Cel putin nu in 2004.
- Cum arata anul 2004 pentru formatia Vita de vie ? Ce planuri de viitor aveti ( am incercat sa evit intrebarile tipar, dar de data asta… nu am reusit )
Avem in plan sa scoatem multe albumele, multe piese, multe concerte peste tot in tara si ne dorim sa facem cat mai multi copii ( !).Dragii mei, sa fie bine !
Aura Dajbog
www.vlg.sisnet.ro
“A(m) fost odata Iris”
Oameni, ani, viaţã
A fost odatã … IRIS
Nu existã artist bun, artist mai puţin bun sau artist prost. Existã ARTIST şi atât ! Existã nume care au fãcut istorie cu un cântec, cu un vers, cu un mesaj bine definit în care s-au regãsit generaţii întregi.Oricât de pesimişti suntem atunci când vorbim despre muzica româneascã, nu putem contesta valoarea trupelor autentice cu tradiţie, care cântã cu sufletul deschis, de câteva decenii, pentru Sãli arhipline.Din acest punct de vedere, trupa Iris este cel mai potrivit exemplu. Mi-am propus, însã, ca prin acest interviu sã-l cunoaştem mai bine pe Cristi Minculescu, solistul legendar al trupei Iris, un mare artist şi un mare om… în felul sãu.
- « Vino pentru totdeauna » pare un nume predestinat. De ce aţi ales sã intitulaţi astfel turneul naţional Iris ?
E greu sã explic acum asta. Piesa are un an şi jumãtate. Aşa a fost sã fie, aşa i-am dat titlul. E adevãrat, se leagã în mod fericit cu numele turneului.
- Aşadar, nu poate fi vorba despre o eventualã retragere a trupei Iris şi implicit realizarea unui material “Best of”.
La comerciali, “Best of”-ul implicã, de regulã, lipsã de inspiraţie.O eventualã retragere…nu, nu se pune problema, încã.
- Ce înseamnã pentru un artist rock, cu o experienţã de mai bine de treizeci de ani de muzicã, sã se integreze în show-biz-ul românesc de astãzi ?
În România nu poate fi vorba despre… tradiţie în materie de show-biz pentru cã înainte de revoluţie nu a existat aşa ceva. E foarte greu sã punem bazele unui show-biz puternic pentru cã totul ţine de mentalitate. Cât priveşte rock-ul… nu degeaba este numit rock românesc… se vinde doar în România.Ca sã penetrezi Marea Britanie, de pildã, este foarte greu pentru o trupã din est. E greu şi pentru trupele lor. Concurenţa este acerbã.
- Care sunt criteriile pe care trebuie sã le îndeplineascã un artist, o trupã, asa încât muzica sa sã poatã fi consideratã de calitate ?
Nu sunt în mãsurã sã dau cu pãrerea.Sau poate aş putea sã mã exprim… dar în momentul de faţa nu mã intereseazã decât Iris.Eu mã implic la Iris.Nu am timp şi nici nu vreau. Nici pe noi nu ne-a ajutat nimeni atunci când ar fi trebuit.
- Aţi ales sã cânte în deschiderea concertului din aceastã searã VooDoo, o trupã diferitã, credem noi, de stilul Iris…
Organizatorii sunt cei care se ocupã de asta… intrebaţi-i pe ei, eu nu am nicio treabã ! Iar dacã sunt diferiţi… e foarte bine, nu am nimic împotrivã.
- Cum catalogaţi muzica pe care o fac tinerii din România ?
Nu ascult nimic de trei ani!Nu ascult nici discuri, nici radio, nimic !
- Aveţi sprijinul unui post de radio, în realizarea acestui turneu. Afirmaţia dumneavoastrã poate fi consideratã o anti-reclamã !
Şi ce ? Asta înseamnã cã ascult Europa Fm ? Asta e viaţa… sunt de vinã vremurile ! Chiar dacã aş vrea sã ascult altceva sau sã-mi canalizez energia spre altceva nu am timp.
- Sunteţi nostalgic ?
Depinde ce înţelegi tu prin nostalgic. Îmi aduc aminte cu plãcere de vremea cand eram în proiect, când nu mã nãscusem încã ( zâmbeşte sarcastic).Mai am aşa câte un şarpe în gând… mai ales când mã gândesc la anii ce vor veni. Poate cã era mai bine sã fi fost afarã, dar nu îmi pare rãu…
- Consideraţi cã Integrarea României în Uniunea Europeanã ar fi o şansã pentru artiştii români, de a se afirma peste hotare ?
Nici vorbã !Integrarea României în Uniune nu certificã nimic pentru nimeni în niciun domeniu. Ne aşteaptã trei ani cumpliţi.
- Din experienţele de interviu cu alţi artişti români, am aflat cã nu e uşor sã diferenţiezi artistul de om. În cazul dumneavoastrã, cum stau lucrurile ?
Artist sunt douã ore pe zi… în rest sunt om. Omul face haina, omul face pe om…
- Aţi spus cã publicul din Galaţi a fost magnific. A venit din suflet aceastã afirmaţie, sau a fost complezentã ?
Ieri am început turneul la Constanţa şi pot spune cã publicul a fost la fel de receptiv şi de activ, totodatã. Adicã, aşa cum aţi observat, în concerte nu prea mai cânt eu versurile… publicul le ştie deja foarte bine, mã acompaniazã, uneori chiar mã acoperã. Îmi doresc sã aud vorbe bune despre prestaţia noastrã, în special, nu despre reacţiile publicului ( !).
- Vasile Şeicaru, spunea în trecut, cã publicul işi depãşeşte atribuţiile şi cã la un concert, ar trebui artistul lãsat sã cânte, mai puţin spectactorii, în ciuda faptului cã ştiu versurile foarte bine…
Nu comentez afirmaţiile lui Vasile. E problema lui. Mie-mi convine ( pare entuziasmat, chiar) ! În curând o sã ajungem sã cumpãrãm şi noi bilete.
- Sunt convinsã cã aveţi şi alte preferinţe în materie de muzicã, pentru care aţi cumpãra bilete oricând…
Am dinozaurii, adicã Led Zeppelin, Deep Purple, White snake, The Rolling Stone, artişti care cântã de foarte multã vreme şi au intrat în istoria muzicii, fãrã îndoialã! Lumea vine sã-I vadã în viata, în activitate… pe ei nu-I vede nimeni în glorie, cum se întâmplã cu unii interpreţi.
- Ce înseamnã “ani de glorie” pentru o formaţie cu experienţa celor de la Led Zeppelin, de pildã, şi de ce nu, pentru o formaţie precum Iris, care a impus un curent în România ?
Noi nu am avut ani de glorie, am avut o activitate constantã, normalã într-un sistem ciudat, bizar… şi original de show-biz, mai ales dupã anii ’90.
- Cum era înainte de ’90. Regimul comunist a îngrãdit actul artistic al formaţiei Iris ?
Da, am fost îngrãdiţi foarte mult dar pe cât eram de cenzuraţi sau chiar interzişi pe atât de mult am câştigat simpatia publicului. Am avut trei suspendãri, ultima trebuia sã fie definitivã dar am avut noroc. S-a creat aşa…o atmosferã ciudatã… s-a fãcut vâlvã pe marginea faptului cã am fost suspendaţi. Unii ne iubesc şi din poveşti. Ãştia micii, cel puţin, ştiu mai multe despre noi de la pãrinţi, bunici…
- Se ascultã rock din snobism în România ?
În niciun caz! Şi chiar dacã ar fi venit la concert doar ca sã-i vadã vecinul, vecina sau prietenii de familie, pe mine nu mã deranjeazã. Foarte bine ! Dacã au luat bilet şi nu au intrat gratis…e în favoarea noastrã. Dacã vor cumpãra albumul şi mai bine !
- Cum sunt fanii adevãraţi Iris ? Prin ce-I putem deosebi ?
Poate cã sunt subiectiv… dar eu cred cã fanii Iris sunt cei mai buni din toate punctele de vedere.
- Sunteţi la început de turneu. Cu ce gânduri porniţi în continuare prin ţarã ?
Cu gânduri foarte bune ! Îi aşteptãm pe toţi cei care iubesc Iris şi muzica rock în general sã vinã la concertele noastre cãci de restul ne ocupãm noi.M-am bucurat teribil cã oamenii au venit în numãr atât de mare , astãzi la Galaţi, ieri la Constanţa… cãci au fost zile cu meciuri şi nici vremea nu a fost atât de bunã.
- Vorbiţi cu mult entuziasm despre fotbal şi consideraţi cã este chiar un posibil concurent pentru concertele Iris. Sunteţi microbist ?
Nu, eu sunt efectiv bolnav dupã fotbal. Ţin cu Universitatea Craiova cãci am locuit cu mult timp în urmã la Craiova. Aştept sã vinã vremuri mai bune şi pentru aceastã echipã.
Aura Dajbog
www.vlg.sisnet.ro