AuraVorbesteProstii

Sex, droguri şi rock and roll
Viaţa de poveste a lui Ozzy Osbourne în „Muzzak 2”
Dac-ar fi sã privim din exterior viaţa artistului Jack Michael Osbourne, cunoscut publicului din întreaga lume ca Ozzy Osbourne, este simplu sã emitem pãreri cu privire la stilul sãu de viaţã ! Apariţiile la Mtv l-au transformat pe fondatorul curentului muzical heavy-metal într-un spot publicitar, în adevãratul sens al cuvantului, care vinde ! De altfel, autorul cãrtii Miron Ghiu-Caia , vizibil subiectiv, gãseste scuze pentru tendinţa lui Ozzy de a scandaliza în permanenţã audienţa „ Dacã nu ar fi stârnit încã de la început scandaluri în presã, probabil cã nu ar fi reuşit sã-şi transmitã mesajul muzical”. Nimic mai adevãrat ! Muzica a fost dintotdeauna o industrie bazatã pe principiul comercialului iar Ozzy Osbourne a înţeles încã de la început cã trebuie sã supravieţuiascã ! Povestea lui Ozzy nu pare a fi cu nimic diferitã de cea a multor tineri de astãzi care luptã sã rãzbatã într-o societate durã, unde cu greu poţi sã te impui, mai ales dacã situaţia financiarã nu corespunde unui standard înalt !
În cartea lui Miron Ghiu-Caia, apãrutã la editura Humanitas, regãsim toate momentele importante din viaţa lui Ozzy Osbourne, de la copilãria zbuciumatã când pentru a-şi întreţine familia trebuia sã fure pânã la momentele de vârf când cotele popularitãţii trupei „Black Sabbath” au crescut cu mult peste The Beatles sau Led Zeppelin. „Traictoria lui este fascinantã şi, chiar dacã opririle au fost multe şi brutale, Ozzy a ştiut dintotdeauna sã aleagã drumul cel bun”( aici suntem nelãmuriţi, tinând cont de faptul cã autorul nu ezitã sã vorbeascã despre escapadele cu droguri, alcool şi sex ale artistului, de-a lungul vieţii sale).
Citind aceastã carte, nu am putut sã nu observ doza de subiectivism specificã unui fan înfocat, dar şi subtilitatea cu care autorul ni-l prezintã pe Ozzy Osbourne ca fiind o victimã a industriei muzicale si, de ce nu, a propriei sale persoane. Ne-ar fi plãcut sã tragem singuri concluzii, fãrã sã fim influenţaţi de pãrerea şi concepţiile autorului în ceea ce priveşte un artist de geniu, pe numele sãu Jack Michael Osbourne!
Aura Dajbog
Foto : Aura Dajbog

Cea de-a doua parte a interviului Compact, 1 decembrie 2004, cu o saptamana inaintea mortii lui Teo Peter!

Interviul Compact m-a marcat pentru totdeauna. A fost o experienta amara…Nu mi-am imaginat niciodata ca la doar cateva zile dupa ce am impartasit bucurie, nostalgie si entuziasm cu niste oameni de-o calitate incontestabila, unul dintre ei nu va mai fi printre noi.

“MUZICA ESTE O ARTĂ SINCERA”- crede Nicu Covaci

Într-o societate în care oamenii au uitat de inimile lor şi s-au transformat în adevăraţi roboţi, legenda muzicii rock Nicu Covaci nu renunţă la luptă ! Arma sa cea mai de preţ este MESAJUL pe care l-a transmis generatiilor întregi şi crede că muzica poate schimba ceva în fiecare dintre noi.
- Cum a regăsit în această seară trupa Pheonix publicul gălăţean, după ce au trecut foarte mulţi ani de la primul concert în oraşul nostru?
Primul concert în Galaţi…a trecut mult timp de atunci! În această seară, am regăsit acelaşi public care iubeşte de la începuturi trupa Pheonix, dar şi foarte mulţi tineri care cântă alături de noi piese consacrate.Acest lucru ne impresionează de fiecare dată. Este un sentiment unic pentru o trupă care are mai mult de cincizeci de ani de existenţă ! Îmi amintesc cu plăcere că la un concert din Bucureşti erau doi puşti de aproximativ şapte, opt ani care cântau alături de noi fiecare vers din fiecare piesă. A fost mai mult decât emoţionant… eram toţi cu lacrimi în ochi şi nu mai aveam puterea să rostim nici un cuvânt. Pentru noi nu există mulţumire mai mare decât aceasta mai ales că suntem foarte afectaţi de tot ceea ce se întîmplă în societatrea de astăzi şi în România de astăzi.
- Afectati ?
Da, suntem afectaţi de toate transformările din societate care, se pare că se revarsă asupra artei, culturii şi implicit asupra muzicii. Noi percepem muzica aşa cum trebuie ea perceputa… o artă sincera care transmite sentimente pozitive sau negative. Am simţit aceste repercusiuni pe vremea vechiului regim şi ne-am revoltat! Am plecat din ţară în momentul în care am simţit ca ne este îngrădintă libertatea de exprimare. Această decizie ne-a reprezentat în totalitate ! Atunci eram nişte “golani” care nu au acceptat regulile impuse de sistem…şi este şi firesc atâta vreme cât muzica noastră este un rezultat al revoltei noastre.
- Foarte multe “vedete rock” consideră că au dreptul de a se revolta in cele mai neobişnuite feluri cu putinţă. Consideraţi că acest statut îţi oferă dreptul de a încălca în mod ilegal regulile societăţii ?
Nu, nici vorbă ! Eu sunt genul de persoană care exteriorizează foarte bine ceea ce simte şi atunci când sunt revoltat de anumite lucruri reacţionez repede ! Nu ţin cont de reguli şi nu mă interesează nimeni şi nimic ! Indiferent ca aş fi fost avocat, inginer sau profesor… aş fi avut aceeaşi atitudine faţă de societate în general.
Nu accept o persoană care se foloseşte de statutul său pentru a se impune!
- Una din piesele ce aparţine celui mai noi album “Baba Novac” a fost percepută ca un răspuns la cântecul tânărului spaniol, împotriva românilor. Ce v-a determinat să replicaţi acelui mesaj grotesc venit către români ?
Cântecul nostru a fost compus cu mult mai devreme de apariţia acelui… nimic pe care nu îl pot numi cântec, astfel că nu a fost o replică! Povestea piesei, intitulată “Orujo” este alta! Este atitudinea noastră de scârbă faţă de atitudinea spaniolilor vis-a-vis de animale şi de străini în general…pentru ca tratamentul aplicat este acelaşi, concentrată într-o întâmplare reală dintre un om şi un taur care ajung să bea împreună după ce s-au luptat cu sange în arenă! Este de ştiut faptul că tradiţia lor încurajeaza luptele dintre tauri şi toreadori. Când am compus această piesă am încercat să transmitem un mesaj de pace şi sper că vom reuşi în cele din urmă!
- Cum îi vedeţi pe tinerii care fac muzică în România ?
Nu vreau să fiu pesimist sau să par nemulţumit, dar în vulgaritatea aceasta promovată cu multă nonşalanţă nu prea am găsit trupe care să-mi placă şi care să promită! Totul este bazat pe comercial… În schimb, apreciem foarte mult muzica şi mesajul social transmis de trupa Paraziţii ! Pregătim chiar o colaborare cu ei în viitorul apropiat !
- Gălăţenii v-au aşteptat multă vreme în oraşul lor. Ce mesaj le transmiteţi tuturor ?
Să rămână mereu fideli muzicii de calitate şi artei adevărate ! Este singurul mod prin care mai pot schimba ceva ! Fie să renască !
Aura Dajbog

De departe, cel mai bine primit interviu pe care l-am realizat vreodata.

E o nouã stare, o schimbare…
SISTEM CÂNTÃ « PENTRU INIMI »
Devotament, seriozitate şi nu în ultimul rând studiu par a fi cuvinte ordonate frumos spre a trezi conştiinţa cititorului. În realitate, sunt dovada de profesionalism cu care ne întâmpinã, din spatele butoaielor, trupa Sistem.Toate acestea însumeazã oameni, ani, viaţã, dedicate unui singur scop : muzicã de calitate.
Vizibil ataşat de munca sa şi a colegilor de trupã, Zoltan Toth, Zoli, aşa cum este cunoscut de public, povesteşte cu entuziasm despre cel mai nou proiect semnat Sistem. Îi mulţumim pentru amabilitatea de a ne oferi în exclusivitate o fotografie de la cea mai recentã şedinţã foto pentru promovarea noului album.
- Inevitabil ,subiectul EUROVISION rãmâne unul de actualitate. Cum catalogaţi ediţia din acest an şi câştigãtorii competiţiei ? Aţi fost prezenţi la Atena ?
Nu am fost la Atena, însã ne-am adunat la mine acasã şi am urmãrit împreunã concursul ca pe un adevãrat meci de fotbal.Dupã pãrerea mea, anul acesta spectacolul a fost mai bine organizat şi a avut un nivel mai înalt din punct de vedere calitativ. Am observat în ultima vreme o revenire în forţã a muzicii rock şi probabil astfel se explicã popularitatea de care s-au bucurat cei din Finlanda. Faptul cã anul acesta s-a votat şi prin sms a fost pentru ei un mare avantaj.Ştiut este cã mulţi utilizatori de telefonie mobilã sunt copii cãrora finlandezii au reuşit sã le capteze atenţia prin asemãnarea cu personajele urmãrite pe posturile de desene animate.
- Mihai Trãistariu, reprezentantul nostru de anul acesta, a declarat cã voturile date pe criterii geopolitice au fost principalul motiv pentru care a obtinut locul IV. Anul trecut, alãturi de Luminiţa Anghel aţi reuşit sã aduceţi un record României, obţinând locul III. Care a fost atuul vostru ?
Dimpotrivã, eu cred cã noi am plecat din start cu un handicap. Anul precedent participãrii noastre la Eurovision, Sanda Ladoşi s-a clasat abia pe locul 18. România nu a fost calificatã în finalã şi a trebuit sã muncim mai mult pentru a atrage atenţia asupra noastrã. Încrederea lui Mihai Trãistariu a fost alimentatã şi de faptul cã România anul trecut a obţinut locul III. E natural ca celelate ţãri sã-şi îndrepte privirea şi poate chiar sã fie influenţate de rezultatele precedente.
- Aţi cântat de nenumãrate ori în Europa şi acest lucru se vede cu fiecare apariţie semnatã Sistem. Care este diferenţa dintre industria muzicalã româneascã şi industria muzicalã europeanã ?
Noi am fost dintotdeauna detaşaţi de ceea ce se întâmplã în muzica româneascã. Am fost atipici, dacã pot spune aşa şi ne-am vãzut de drumul nostru. Nu am urmãrit îndeaproape fenomenul, deci nu putem sã facem o diferenãa între cele douã « industrii ». De altfel, suntem foarte bine primiţi şi în strãinãtate. Nu am cântat niciodatã diasporei române. De curând am fost chemaţi la Stockolm unde am susţinut un concert cu ocazia zilei Europei. Am cântat unui public foarte numeros şi am ajuns la concluzia cã muzica este singurul mod de a-i apropia pe oameni indiferent de limbã, culturã sau interese politice.
- Existã artişti care nu ţin sã transmitã un mesaj prin muzica lor. Are publicul nevoie de mesaj muzical ?
Consider cã poziţia pe care o câstigi atunci când realizezi ceva de interes, muzicã de exemplu, poate fi o ocazie deosebitã de a-i motiva pe ceilalţi într-un mod pozitiv, de a fi un model ! Pentru mine nu existã satisfacţie mai mare decât sã ştiu cã mesajul pe care il transmitem pe scenã ajunge la public. De pildã în seara aceasta, am încercat sã-i facem atenţi pe cei care consumã droguri asupra efectelor mai mult decât nocive pe care le au stupefiantele asupra lor. Dacã unul singur din toţi spectatorii consumatori ajunge sã reflecteze mãcar asupra problemei, dupã ce noi le-am atras atenţia, înseamnã cã muzica noastrã are puterea de a convinge şi de a schimba ceva în bine !
- Sunt şi situaţii când persoanele publice în sine au un comportament boem, cu scopul de a se evidenţia. Ce efecte au nopţile nedormite, consumul excesiv de alcool, tutunul sau stupefiantele asupra activitãţii unui artist ?
În cazul de faţa mã refer strict la mine ! Suntem oameni şi nu vreau sã fiu ipocrit şi sã spun cã nu s-a întâmplat sã consum alcool, sau sã-mi ies din fire, poate nu într-un mod tocmai plãcut, sã merg la petreceri nocturne… dar nu am fãcut asta niciodatã doar pentru cã aşa fac ceilalţi sau pentru a mã evidenţia. Nu mã reprezintã spiritul de turmã! Şi dacã se întâmplã sã petrec într-o noapte pânã târziu sau sã consum alcool, îmi asum singur riscurile şi ţin cont de programul pe care îl am eu pe plan artistic.Dacã la şase dimineaţã am repetiţii, sunt acolo indiferent de condiţiile în care m-am distrat toatã noaptea. Publicul nu trebuie sã observe aceste detalii, pentru cã scopul nostru este sã-i oferim muzicã de calitate. Seriozitatea este o problemã a românilor dar şi faptul cã nu suntem capabili sã facem diferenţa dintre muncã şi distracţie, în orice domeniu.
- Revenind la muzica SISTEM, în aceastã searã aţi familiarizat publicul gãlãţean cu noul single « Never ».Sunã diferit de tot ceea ce aţi cântat voi pana acum…
Adevãrat! Am ales sã promovãm aceastã piesã tocmai datoritã faptului cã reprezintã cel mai bine schimbarea care s-a produs odatã cu noul material intitulat SISTEMPO, pe care îl vom lansa în aproximativ douã sãptãmâni. Sunã puţin underground şi meritã sã urmariţi colaborãrile pe care le-am realizat cu Stela Aniţa, vocea de la piesa NEVER, momentan un “no name” însã o artistã care promite mult, Natalia Barbu, câştigãtoarea ediţiei din 1998 a Festivalului de la Mamaia sau Andra. Tin în mod deosebit la colaborarea pe care am realizat-o cu Grigore Leşe, un interpret de muzicã populara autenticã româneascã, pe care l-am urmãrit încã din facultate. Mi-e greu sã-i gãsesc un corespondent de aceeaşi valoare culturalã în România şi sunt entuziasmat cã am avut ocazia sã lucrãm împreunã pentru noul nostru album.
- Alãturi de trupa Şuie paparude veţi cânta în deschiderea concertului pe care cei de la Depeche mode îl vor susţine pe 23 iunie la Bucureşti. Cine a venit cu iniţiativa ca voi sã cantaţi în deschiderea acestui concert ?
Noi am fost cei cu iniţiativa şi am materializat-o trimiţând un demo echipei manageriale Depeche Mode. Dintre toate trupele candidate, am fost aleşi sã cântãm în deschiderea concertului de pe stadionul Lia Manoliu, fireşte,împreunã cu Şuie paparude, trupã care va apãrea şi pe noul nostru album. Nu suntem neapãrat fani ai muzicii Depeche, însã eu îmi amintesc cu plãcere de coregrafiile pe care le fãceam pe muzica lor, datoritã profesorului nostru care era un admirator veritabil.
Aura Dajbog

Paraziţii cred în libertatea de a exista altfel decât ţi se permite (II)
« Copiii noştri nu vor asculta Paraziţii pânã la 18 ani »
Omul este un animal social obligat sã respecte regulile şi îngrãdirile impuse de societate. Cei care refuzã cu vehemenţã sã joace rolul de cetãţean model sunt numiţi nonconformişti . Indiferent de modul cum sunt etichetaţi,de schimbãrile din societate sau de curentele muzicale în vogã, bãieţii de la Paraziţii şi-au pãstrat linia, au rãmas ei înşişi fãrã sã renunţe la dreptul de a se exprima. Un interviu realizat cu sprijinul lui Marius Grama şi Cristi Dumitru.
- Oameni fiind, bãnuiesc cã aveţi în gând sã vã întemeiaţi o familie . Copiii voştri vor asculta Paraziţii ?
Chelloo este cel care se grãbeşte sã se însoare. Copiii noştri ? Nu vor asculta Paraziţii pânã la 18 ani. Bineînţeles cã glumim. Nu are rost sã le interzicem asta mai ales cã în casã se vorbeşte la fel. Dar credem cã varsta cea mai potrivitã pentru ca ei sã asculte şi sã descopere cultura hip-hop ar fi un 13-14 ani. Nu ar fi ceva ieşit din comun ca ei sã afle mai multe despre cum suntem noi în interior, despre modul cum ne refulãm în muzicã.
- Înseamnã cã muzica voastrã s-a nãscut din frustrãri personale si ca aţi rãmas cu sechele încã din copilãrie…
Normal ! Provenim din familii modeste şi am muncit ca sã ne câştigãm singuri banii. Nu mai vorbim de faptul cã am trãit în regimul comunist unde lucrurile nu au fost niciodatã roz iar libera exprimare a fost interzisã total. Eram pur şi simplu nişte legume. Acum s-a schimbat situaţia chiar dacã nu numai în bine.
- În piesele voastre susţineţi cã sunteţi nişte oameni normali cu un venit normal. Care este adevãrul ? Oamenii se aşteaptã sã vadã la televizor vila, piscina si eventual câteva maşini de lux…
Chiar suntem nişte oameni normali. Trãim din muzicã şi asta cred cã spune totul despre noi. În România nu te îmbogãteşti dacã trãieşti din muzicã. Nu avem de gând sã facem avere sau sã ocupãm locurile altora în topul celor bogaţi. Suntem multumiţi, financiar, cu ce avem acum şi facem parte din clasa socialã medie.Sã zicem cã noi câştigãm cam cât câştigã un român plecat la muncã în Germania, Italia sau Spania, numai cã existã o diferenţã, aceea cã scoatem bani fãcând ceea ce ne place.
- Aţi avut o colaborare fructuoasa cu Viţa de vie. În ultima vreme însã aţi lãsat loc speculaţiilor. Ce s-a întâmplat ?
Nu s-a întâmplat nimic rãu. Suntem prieteni cu Viţa de vie şi le-am spus-o şi lor : « În momentul de faţã nu ne place ce faceţi ». Nu ştim de unde aceastã transformare a lor dar ne amintim cu plãcere de concertele pe care le susţineam împreunã. Pentru fiecare în parte aveam pregatite câte şase, şapte melodii în premierã. Probabil cã mulţi işi amintesc de acea perioadã. Şi nu neapãrat dintre fanii Viţa sau Paraziţii.
- De multã vreme ne-aţi promis acea colaborare cu trupa Phoenix. Nu s-a mai auzit nimic, însa…
Sunt doi ani de atunci. Propunerea a venit din partea lor. În ultima vreme nu am avut suficient timp cât sã ne concentrãm asupra acestui proiect. Nici ei nu ne-au mai contactat dar asta nu înseamnã cã nu va exista o colaborare Phoenix- Paraziţii. Toate la timpul lor.
A consemnat cu plãcere : Aura Dajbog

Paraziţii cred în libertatea de a exista altfel decât ţi se permite (I)
« România are nevoie de mai mulţi oameni ca noi »
Oamenii cu adevãrat valoroşi au curajul sã se exprime în orice situaţie. Important este cum transmit mesajul şi mai ales cum este primit de public.
Trupa Paraziţii luptã cu sistemul dar şi cu ei înşişi de mai bine de 10 ani. Ombladon, Chelloo şi FreaKaDaDisk recunosc cã de atunci nu s-au schimbat multe în societatea româneascã dar nu au de gând sã renunţe.Se bucurã de susţinerea unor oameni de culturã importanţi din România şi au un mesaj bine conturat : JOS CENZURA ! Un interviu realizat cu sprijinul lui Marius Grama şi Cristi Dumitru
- Aţi cântat în deschiderea concertului 50Cent de la Bucureşti. Numele sãu nu este tocmai sinonim cu muzica de calitate. De ce aţi acceptat sã urcati pe scenã înaintea prestaţiei sale ?
Tu ai fi refuzat ? 50Cent este un artist prestant în afarã şi cred cã dã bine la dosarul oricãrei trupe din România. De altfel foarte mulţi au spus cã noi am susţinut adevãratul spectacol din acea searã, programul nostru a prins mai bine la public.
- Apropo de acel dosar, sã înţeleg cã aveţi în plan o eventualã lansare pe piaţa internationalã…
Avem deja schiţate câteva piese în limba englezã. Încercãm sã vedem ce iese. Singurele featuring-uri pe viitorul album Paraziţii vor fi Ombladon feat. Chelloo, Chelloo feat. Ombladon, Ombladon feat Freakadadisk pentru cã nu mai vrem sã mai avem de-a face profesional vorbind cu celelalte trupe româneşti. Am încercat sã facem o gaşcã mai mare dar unii artişti ne-au dovedit cã ,omeneşte ,sunt un 0 barat. Uitã-te la Bitzã ! Am fãcut o treabã frumoasã cu el dar dupã ce am încetat sã mai colaborãm ce s-a mai auzit de Bitzã ? Nimic ! Toţi se cred vedete de la primul album.
- Bitzã nu a fost niciodatã un artist hip-hop autentic. El provine de la o trupã de muzicã etno…
Noi l-am transformat în aşa fel încât sã fie un artist hip-hop cu acte în regulã ,cum se zice. Alãturi de noi dãdea bine.
- Cã tot am pomenit de strãinãtate, ce pãrere aveţi despre integrarea României în Uniunea Europeanã ?
Ne doare-n ….atunci când vom intra în Europa cu fruntea sus şi nu ca nişte gunoaie,vom fi mândri cã suntem români şi cã suntem acceptaţi în organizaţia asta. Pânã atunci nu ne interereseazã ! Încã de acum trei ani ,în piesa « Jos Cenzura », am subliniat faptul cã « România intrã-n Europa doar cu numele ». Nu s-au schimbat multe între timp în concepţia noastrã, pentru cã nu s-a schimbat nimic în societate.
- Sunteţi un nume controversat în România mai ales pentru mesajul direct şi cuvintele licenţioase pe care le folosiţi în texte. Cum aţi reuşit sã-i câştigaţi de partea voastrã pe unii oameni de culturã din România ?
Oamenii care considerã versurile noastre licenţioase sunt nişte ipocriţi. Crezi cã ei nu vorbesc aşa acasã ? Hai sã fim serioşi ! Ne tot ascundem dupã degete… oamenii de culturã au înteles care este mesajul nostru, au înţeles cã suntem nişte artişti sinceri şi naturali în limbaj. Traim cum ne place chiar daca nu promovam un stil de viata sanatos si suntem convinsi ca Romania are nevoie de oameni ca noi pentru a se dezvolta din multe puncte de vedere.
- Care este mesajul vostru, de fapt ?
JOS CENZURA ! Şi nu este numai mesajul nostru ci şi al oamenilor de culturã care au fost cenzuraţi de-a lungul timpului.
( va urma)
A consemnat cu plãcere :Aura Dajbog